Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CIORNE
M-am oprit, mai pe la apus, lângă un teren al meu cultivat cu lucernă. Lucerna ar trebui să fie verde şi înaltă. Pământul meu se vedea cenuşiu. Nu era de mirare pentru că o puzderie de oi şi viţei păşteau în voie în incintă. Singura vietate umană în preajmă era Mitraliera. "Ale tale sunt lighioanele astea?", o întreb eu. "Nu, domnule Lucian", răpunde ea hotărâtă. "Bine, zic, merg după ajutoare să le duc la obor". Atât mi-a trebuit. S-a declanşat mitraliera de vorbe. N-am mai apucat să scot un cuvânt. M-am îndepărtat ruşinat, de parcă eu i-aş fi încălcat proprietatea.
M-am oprit, mai pe la apus, lângă un teren al meu cultivat cu lucernă. Lucerna ar trebui să fie verde şi înaltă. Pământul meu se vedea cenuşiu. Nu era de mirare pentru că o puzderie de oi şi viţei păşteau în voie în incintă. Singura vietate umană în preajmă era Mitraliera. "Ale tale sunt lighioanele astea?", o întreb eu. "Nu, domnule Lucian", răpunde ea hotărâtă. "Bine, zic, merg după ajutoare să le duc la obor". Atât mi-a trebuit. S-a declanşat mitraliera de vorbe. N-am mai apucat să scot un cuvânt. M-am îndepărtat ruşinat, de parcă eu i-aş fi încălcat proprietatea.
CIORNE
Departe de lumea dezlănţuită, departe de ameninţările domnului Băsescu. Aici doar vecinătatea bonomă a vrăbiilor şi dealurile ca ziduri de cetate.
O femeie din Deduleşti, uliţă despărţită printr-un pârâiaş de curtea în care am copilărit, e faimoasă în Sângeru. Nimeni nu-şi mai aminteşte cum o cheamă cu adevărat. Toţi o ştiu drept Mitraliera. Porecla se trage din vorba femeii, mereu pusă pe arţag. S-a certat cu vecinii, cu primăria, cu satul. Plângeri şi reclamaţii vin cu nemiluita pe numele Mitralierei, dar se dau bătuţi şi poliţiştii. Te taie cu vorba, arma ei. Uneori, când se enervează, gura Mitralierei se aude până la marginea cealaltă a aşezării.
Ieri seară, când am revenit la Sângeru, era tihnă ca în poemul lui Blaga care auzea de atâta linişte "cum se izbesc de geamuri razele de lună". M-am oprit, mai pe la apus, lângă un teren al meu cultivat cu lucernă. Lucerna ar trebui să fie verde şi înaltă. Pământul meu se vedea cenuşiu. Nu era de mirare pentru că o puzderie de oi şi viţei păşteau în voie în incintă. Singura vietate umană în preajmă era Mitraliera. "Ale tale sunt lighioanele astea?" o întreb eu. "Nu, domnule Lucian", răpunde ea hotărâtă. "Bine, zic, merg după ajutoare să le duc la obor". Atât mi-a trebuit. S-a declanşat mitraliera de vorbe. N-am mai apucat să scot un cuvânt. M-am îndepărtat ruşinat, de parcă eu i-aş fi încălcat proprietatea.
Fratele meu, caricaturist al A.M. Press, îmi arată o lucrare la zi. Marian Avramescu a câştigat recent medalia de aur la cel mai mare concurs de caricatură organizat în China la care au participat 962 de artişti din 49 de ţări cu 2.935 de lucrări. N-apucasem să-l felicit. Caricatura propusă pentru A.M. Press îl înfăţişează pe Traian Băsescu revoltat. Dedesubt, câteva cuvinte de genul "Nişte ţigănci împuţite, în cârdăşie cu nenorociţii de găozari, mi-au insultat copila".
Copila domnului Băsescu, întârziată etern într-o pregrădiniţă a beţişoarelor, urcă spre 30 de ani. Din păcate, lecturile ei nu sunt din Tolstoi sau Dostoievski, ci din prospectele de parfumerie. Fetiţa, care la toamnă va fi cu certitudine parlamentar, ştie pe de rost prospectele alifiilor şi smacurilor cu care se tencuieşte abundent. Îl atenţionez pe caricaturist că s-ar putea să aibă probleme.
Mitraliera de ani şi ani este implicată în toate gâlcevile satului. Are un fel de imunitate prezidenţială. Clanţa ei, taca, taca, taca, taca, face prozeliţi. Iată o scenă povestită de mama. Un bătrân, nea Costică Miroiu, îşi desfunda locul. Vecin cu el – Mitraliera. Fetiţo, zice omul, anul ăsta iar ai intrat peste răzor. Nu te mai calici la sărăcia mea. Atât i-a trebuit. Mitraliera a atacat energic. Argumentele ei erau zdrobitoare. Din ele rezulta că bătrânul îi fura locul. Mama, care privea neputincioasă de pe celălalt mal, a văzut cum Mitraliera s-a apropiat de bătrân şi i-a articulat o palmă de i-a sărit căciula. În clipa următoare Mitraliera a ţipat: "Ajutor!". "Săriţi oameni buni că mă omoară!" Erau câţiva trecători. "Nu ţi-e ruşine, a zis unul, eşti bărbat şi dai într-o amărâtă de muiere?" Bietul bătrân a plecat umilit.
Azi am tocmit oameni să-mi împrejmuiască încă o dată terenul cu lucernă. Mitraliera va fi ţinută astfel la distanţă. Mă înşel însă. Ea (era să zic El) este şi în interiorul noii mele împrejmuiri.
P.S.: Am fost la Bucureşti, invitat de Gabriela Vrânceanu Firea, o ziaristă frumoasă şi inteligentă pe care e greu să o refuzi, la emisiunea ei de pe Antena 3. Tema: Doamna Udrea, supărată pe un pamflet grafic, ameninţa cu tribunalul. "La cremenal, la cremenal!" Fusese înfăţişată ca Eva, mama biblică, dintre ale cărei şolduri generoase s-a născut omenirea. Ce-i insultător în acest desen animat? Conform tezei evoluţioniste, doamna Udrea putea fi reprezentată trăgându-se direct din maimuţă şi înfăţişată cu coadă şi păr. O rog pe doamna Udrea, care deţine recordul mondial de viteză la câştigarea unui proces (cel al casei din Mihăileanu), să aibă rezon. Nu-i băgaţi pe caricaturişti la cremenal. Aibi pietate, madam! Sau, cum ar zice viitorul parlamentar Elena Băsescu, caricaturiştii "e şi ei oameni".
Citește pe Antena3.ro
