Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi mulţi oameni de ştiinţă au găsit timpul şi dispoziţia necesare pentru a explica ce se întâmplă în cea mai simpatică încăpere din casă, persistă unele idei greşite. Indiferent dacă le numim mituri, superstiţii sau pur şi simplu prostii, chiar dacă nu rezistă unei explicaţii elementare, mulţi oameni (nu neapărat competenţi în faţa unei plite) cred în ele cu tărie.
Bicarbonatul de sodiu combate mirosurile neplăcute din frigider? Poveşti de adormit copiii. Blânda substanţă nu absoarbe emanaţiile rămăşiţelor găzduite prea multă vreme. Ce ar putea purifica aerul din interiorul frigiderului este cărbunele activat, prea scump pentru o asemenea utilizare. E preferabil de făcut curăţenie din când în când şi de aruncat ce nu este absolut necesar.
Tigaia trebuie încinsă înainte de a adăuga uleiul? Nici vorbă. Se obţin aceleaşi temperaturi oricum am manipula obiectul şi lichidul. Încă ceva, tigaia încinsă bine nu previne lipirea chiftelelor sau a altor alimente. Explicaţia care încearcă să ne convingă că încălzirea face să dispară fisurile microscopice de pe fundul tigăii este fantezistă. Ca şi afirmaţia că trebuie evitate vasele de bucătărie din aluminiu care ar favoriza apariţia temutei maladii Alzheimer. Nu, nu oalele de aluminiu provoacă boala, ci aceasta creşte concentraţia de aluminiu în sistemul nervos central.
E preferabil să nu păstrăm bananele în frigider? Nici o cercetare nu a dovedit că nobilele fructe devin indigeste prin expunere la temperaturi scăzute. Să nu punem sare pe carne înainte de a o găti? De ce? Cu excepţia ficăţeilor de pasăre care se cam întăresc la prăjit dacă sunt săraţi în prealabil, nu există vreo altă contraindicaţie.
Dar cel mai pe nedrept hulit dintre electrocasnice rămâne, fără îndoială cuptorul cu microunde, căruia i se aduc acuzaţii dintre cele mai grave. E drept că nu poate fi folosit la prepararea oricărui fel de mâncare, dar este excelent pentru peşte sau legume. Nu, el nu distruge substanţele hrănitoare sau vitaminele, în nici un caz mai mult decât metodele tradiţionale.
În ce priveşte radiaţia, nici o grijă, ea nu este nocivă şi nu ne pune în pericol. De ce? Fiindcă este o radiaţie neionizantă, la fel ca lumina sau undele de radio, şi nu seamănă deloc cu adevăratele radiaţii ionizante, cele produse de reactoarele sau exploziile nucleare, sau, în mult mai mică măsură, de aparatele pentru investigaţii medicale.
După ce am încercat să risipim unele îndoieli în ceea ce priveşte fizica aplicată la un aspect foarte important al existenţei cotidiene, e cazul să-l prezentăm pe cel mai strălucit reprezentant al acestui domeniu. Prea puţin cunoscut, Miklos Mor Kurti (mai apoi Nicholas Kurti) s-a născut în 1908 la Budapesta şi spera să devină pianist. Vremurile şi soarta l-au îndreptat spre fizică, domeniu în care face studii strălucite la Sorbona şi Berlin, unde îi întâlneşte, printre alţii, pe Einstein, Planck şi Schrodinger.
Ajunge în Anglia în anii celui de al doilea război mondial şi este cooptat în proiectul "Aliaje pentru conducte", care se ocupă de viitoarea bombă atomică. Obţine rezultate semnificative în spinosul domeniu al termometriei nucleare şi prezintă în emisiunile de ştiinţă de la BBC metode de a atinge temperaturi în apropierea lui zero absolut.
Dar nu pierde nici o ocazie de a-şi impresiona colegii şi studenţii cu performanţele sale de bucătar. Preocupat de "nobila artă a gătitului şi de aplicaţiile fizicii în domeniul bucătăriei", Kurti ţine conferinţe pe tema "Fizicianul în bucătărie", însoţite de spectaculoase demonstraţii care atrag atenţia savanţilor şi gastronomilor. Împreună cu câţiva colegi, Kurti inventează un nou domeniu, gastronomia fizică şi moleculară, şi conduce seminarele de la Erice, în Sicilia, la care o invitaţie era prilej de mare mândrie pentru specialişti.
Eroul cultural al lui Nicholas Kurti era un alt fizician, Robert Boyle, care pe la jumătatea secolului 17 a înfiinţat prima asociaţie ştiinţifică, Societatea Regală din Londra. Cu preocupări dintre cele mai diferite, inclusiv fizica supelor de legume, Boyle era un fel de Jules Verne al vremii sale, care a prevăzut avionul, submarinul, organismele modificate genetic, armura impenetrabilă, stimulantele şi antidepresantele, şi chiar GPS-ul.
Admiratorul său din secolul 20 (Kurti a murit în 1998) nu reuşea să înţeleagă cum s-a ajuns la situaţia în care ştiinţa poate determina temperaturile de pe suprafaţa planetei Venus dar nu ştie ce se întâmplă în interiorul unei budinci sau a unui sufleu. Asta îl întrista peste măsură.
Citește pe Antena3.ro
