Moarte proştilor!

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Se spune că un preşedinte francez a văzut pe un zid îndemnul "Moarte proştilor!" şi, citindu-l, a exclamat: "Vast program!". Unii ar fi tentaţi să completeze: "Ambiţios program!".

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Se spune că un preşedinte francez a văzut pe un zid îndemnul "Moarte proştilor!" şi, citindu-l, a exclamat: "Vast program!". Unii ar fi tentaţi să completeze: "Ambiţios program!".

Toată lumea vorbeşte de proşti şi de deştepţi, dar, dacă definiţia deşteptului ne e la îndemînă şi o socotim acceptabilă în numeroase formulări, definiţia prostului, indiferent de prestigiul dicţionarului unde o aflăm, nu ne satisface. Avem fiecare din noi alta. În dicţionare, prost e omul lipsit de inteligenţă, nerod, nătăfleţ, nătîng, neghiob, obtuz, idiot, tîmpit, găgăuţă, gogoman, stupid, imbecil, credul, naiv, lipsit de rafinament, simplu, ignorant, neşcolit, banal. El poate fi păcălit uşor, pricepe greu şi uită repede. În dicţionarul analogic şi de sinonime aria înţelesurilor e foarte, foarte mare, incluzînd raţiunea deficitară, de-gradarea unor atitudini – prosteală, fîstîceală – şi a unor putinţe – unii bătrîni se prostesc de tot. Indivizii supradotaţi într-o privinţă acceptă că pot fi proşti în alte privinţe. Pentru deşteptăciune e întotdeauna loc – mi-a zis un negustor de artă evreu din New York –, dar ca să ţi-o cunoşti trebuie mai întîi să descoperi la  timp direcţiile în care n-are rost să speri, întrucît, obosindu-te să înaintezi pe drumuri care nu duc nicăieri, pierzi din timpul care te-ar face mai deştept.

Din fericire, mi-am dat seama devreme că mintea mea nu e făcută pentru calculul integral şi diferenţial, precum şi pentru limbile străine care presupun, precum engleza, ureche muzicală şi memoria  pronunţiei. Avînd doar memorie vizuală, la unele cursuri de la Facultatea de Filologie am învăţat nu conţinutul, ci aşezarea grafică în pagină a unor lecţii. Desenul lecţiilor. Ceva mai aiurea nu se poate imagina! Totuşi, am terminat facultatea, şi chiar cu note mari, metoda permiţîndu-mi să uit imediat tot ce nu avea să-mi trebuiască niciodată.

Alertat permanent de limitele minţii mele, nu mi-am permis să spun despre nimeni c-ar fi prost. E prea întinsă şi prea personală prostia, ca să o incriminezi aşa, în general. De regulă, văd în jurul lor numai proşti oamenii cu frustrări mari, cu o apreciere de sine exagerată, fără dovezi în spusă şi în faptă. Aceştia sînt o categorie periculoasă de proşti, cu  care e sănătos să nu ai de-a face, fiindcă îţi deranjează toate trăirile. Omorîndu-i pe proşti riscăm să ne trezim cu toţii de partea lor şi să rămînă planeta nelocuită. Mai ales că popoarele fără cultul disciplinei sociale sînt tentate să-i considere proşti pe toţi cetăţenii care respectă legile, care nu strică şi nu distrug bunul public doar din preaplinul unei vitalităţi primitive. Deştept cu adevărat e acela care descoperă pînă şi la cel mai inocent individ motive de a-i respecta destinul.