Model distructiv pentru o minte strălucită.

Zilele trecute am auzit cu totii despre o fata eminenta, care intrase la cinci universitati din strainatate si s-a si­nucis dupa scenariul citit intr-o carte. Cum se poate asa ceva, ne intrebam cu totii? Ce anume s-a intamplat in mintea sclipitoare a fetei, care fusese in stare sa darame barierele intelectuale si sa genereze murmure de ad­miratie in lumea inconjuratoare prin reusitele ei? Cum se face ca intr-o minte atat de stralucita a putut pa­trunde un model distructiv de dimensiunea celui ce a impulsionat-o ca-
tre sentimentul ca viata nu merita traita? Cum incepe un proces de alunecare mentala, cum putem evita sa alunecam in Iadul launtric, ce ar fi util, oare, sa stim despre noi insine si, poate, despre ceilalti pentru ca deprimarea, nemultumirea fata de unele aspecte ale vietii sau tulburarea interioara sa nu ne duca pe drumuri fara intoarcere.

Exceptand situatia in care ne poate domina o maladie psihica de cauza genetica (desi au si acestea leac, pot fi si ele tinute in frau cu un tratament corespunzator), fiecare fiinta umana se intalneste in viata cu momente dificle, traumatizante, cu suferinta, cu respingerea, cu ura cuiva, cu propria incapacitate de a ierta, cu greselile inerente existentei, ca si cu izbanzile si reusitele. Nu stiu detalii din viata acestei fete, care s-a aruncat in rau cu rucsacul plin de pietre; ceea ce vreau sa subliniez este, insa, faptul ca un om absolut sanatos din punct de vedere psihic poate deveni cu usurinta victima propriei sale minti negative. Pe un fundal de pura gandire negativa, care ar putea sa nu aiba nici o legatura cu vreo boala psihica, "un model din realitate", precum o simpla si aparent nevinovata carte, se transforma in sursa de inspiratie. Un model negativ are puterea de a acapara cu rapi­ditate mintea, in conditiile in care aceeasi minte este, deja, subrezita printr-un simplu proces de gandire negativa. Inca o data, nu este obli­gatoriu ca un model sa actioneze pe fondul unei boli psihice. Este suficient doar sa fim acaparati in mrejele fantastice ale unei gandiri autodistructive, care incepe – in mod incredibil – de la un simplu gand.

Un singur gand negru, acceptat in mintea noastra ca real si legitim, atrage dupa el un alt gand negru si al doilea atrage inca cinci ganduri negre. Cele cinci ganduri incep sa devina idei, propozitii, fraze inteligibile si scenarii, care apar in minte drept adevar curat. Ceea ce gandim, fie ca-i real sau imaginar, capata putere de realitate in mintea noastra. Ceea ce vedem real in minte poate, din pri­cina aceasta, sa fie cu totul si cu totul diferit de ceea ce apare ca evident in lumea inconjuratoare. Astfel, degeaba esti eminent, degeaba lumea intreaga te-ar aseza pe un soclu sau te-ar invidia; daca in mintea ta te vezi slab, mic, incapabil si nedemn de iubire, daca in minte ti-a incoltit gandul ca esti ca vai de tine, ceea ce se intampla in minte are putere asupra ta. Ceea ce se intampla in rationamentele tale, in logica ta, in sufletul tau si-n mintea ta atrage modelul distructiv din lumea exterioara. Uneori modelul poate fi un barbat sau o femeie, care-ti ofera o experienta nefericita de viata. Modelul poate fi o carte, care descrie cum sa te sinucizi. Modelul poate fi un film aiuritor. Vedeti de ce sunt covarsitor de importante modelele lumii noastre? Pentru ca in ele ne regasim pe noi insine. Dar ce ar fi daca nu ne-am mai regasi partile negative ale mintii in lume? Cat de minunat ar fi ca lumea sa ne contrazica asteptarile autodistructive, gandurile ascunse de inadecvare si sentimentele de inferitoritate! Cat de minunat ar fi sa citim carti care ne inspira sa traim frumos si ne ajuta sa ne ridicam, chiar daca am picat intr-o prapastie! Asa cum un copil care abia incepe sa vorbeasca imita cuvintele parintilor sai, un adolescent si chiar un tanar sau un adult imita inconstient modelele existente in lume. Din pacate, uneori aceste modele confirma cele mai negre scenarii ale mintii. Sa fim atenti, asadar, la tendinta inconstienta umana de a imita (caci asta se intampla de la sine, ne contaminam cate putin din orice lucru aflat in atentia noastra), sa ne tinem ochii ferecati fata de anturajul morbid si lecturile periculoase. Dar inainte de toate acestea sa ne amintim ca a ne pune la indoiala mintea negativa, a ne indoi de ceea ce gandim dezastruos noi insine ne ajuta sa ne iubim pe noi insine atat de mult incat, orice ar fi, sa pasim prin viata aceasta, constienti de faptul ca viata – in forma prezenta – este unica in intregul Univers.