Mulțumesc, Alexandra!

Este pur și simplu uimitor cum te poate face o secvență dintr-un reportaj televizat să regândești idei preconcepute și să respingi clișeele mentale prefabricate pe care se străduiesc din răsputeri să le impună  mentalului colectiv oficinele diversiunii,ale neîncrederii, urii și dezbinării. Unul dintre acestea fiind cel în care exponenții mesajelor noilor generații sunt „tinerii voioși și liberi”, dotați cu tablete și cu lozinci, unicele unelte la care recurg pentru  a-și exprima, într-un limbaj curat-murdar… de elevat, marile lor opțiuni politice și civice, de la „muie PSD” la „moarte ciumei roșii”.Ai căror bravi reprezentanți sunt Dide și băieții lui sau lidera tineretului PNL-ist, deputata și aspiranta la un nou mandat, Mara Mareș. Combatanta care, în 2018, clama că românii nu trebuie să meargă la vot la referendumul pentru familie pentru că, în acest fel, vor susține „o temă ultra conservatoare”. Pentru ca, mai apoi, să tune și să fulgere împotriva „decrețeilor”, adică a persoanelor care s-au năsut sau au intrat în viața cetății în perioada 1966-1989, decretând, la rândul ei, că singurii care pot aduce raiul pe pământul scumpei noastre patrii sunt cei născuți după 1990.Dar,desigur, nici aceia toți, ci numai cei pentru care „dreptul de a huidui este principalul drept democratic”.

 Că, în realitate, lucrurile nu stau așa și că, din fericire, avem nenumărați tineri cu adevărat frumoși, așa cum le sunt chipul, gândurile și faptele, și mai ales tineri cu adevărat liberi,adică neînrobiți de ura, suspiciunea și de învrăjbirea pe care întreține cu o funestă încăpățânare pseudo-președintele Klaus Iohannis, am putut să ne convingem și aseară, la emisiunea lui Mihai Gâdea, difuzată pe Canalul Antena 3. Emisiune în care am făcut cunoștință cu Alexandra, din Iași. O admirabilă copilă care a ales ca din banii din care ar fi trebuit să își ia cadouri la sărbătorirea majoratului, să cumpere tablete pe care le-a și dăruit unor copii năpăstuiți de soartă care trăiesc într-un fost pichet militar la Botoșani. Copii despre care Alexandra aflase, dacă nu mă înșel,dintr-un reportaj difuzat pe canalul Antena 3.

 Devenită,acum, ea însăși eroină a unui reportaj, datorită lui Cătălin Onofrei și,după aceea, parteneră de dialog cu Mihai Gâdea, Alexandra m-a impresionat, în mod cu totul și cu totul deosebit, prin simplitatea și naturalețea cu care și-a argumentat decizia ca, din banii de pe urma cărora ar fi putut să își cumpere ceva care să o bucure, să ofere, ea, o bucurie unor copii sărmani. Admirabile trăsături de caracter pe care i le prețuiesc și i le respect cu atât mai mult cu cât , din discuția cu Mihai Gâdea, am aflat că Alexandra dorește să devină artistă. Așa încât înzestrării sale pentru arta scenei și a ecranului i se va adăuga această admirabilă vocație de a dărui semenilor Frumosul și Binele de care atât de mulți dintre noi au mare nevoie. Calitate esențială care deosebește,în mod esențial, omul de artă, creator și interpret, de veleitarii zgomotoși și starletele de duzină.

 Acesta ar fi doar unul dintre motivele pentru care consider că gestul nobil al Alexandrei trebuie  pus într-o ireconciliabilă antiteză cu atitudini și declarații cu care anumite personaje și instituții au răspuns atunci când o anumită parte a presei, acea presă care își onorează misiunea, le-a atras atenția că, în țară, sunt încă multe, revoltător de multe, cazuri de copii care nu au tablete și deci nu pot să beneficieze de învățământul on line. Mă refer, în primul rând, la modul total nepoliticos-Ion Cristoiu i-a spus pe nume „mojicia”, prin care pseudo-președintele Klaus Iohannis a refuzat să răspundă întrebării pe care i-a adresat-o ziarista Larisa Bernaschi, de la Antena1. Întrebarea care se referea, punctual, la răspunderea ce revine Ministerului Educației și ministrei de resort pentru această inacceptabilă situație. Fiind vorba, după cum  Ion Cristoiu o demonstrează, despre  faptul că ,în loc să se alarmeze, să se revolte și „să dea de pământ cu ministresa”, pseudo-președintele Klaus Iohannis i-a tăiat vorba reporterei cu un „mulțumesc”, care numai a gest de bună cuviință nu aducea. Arătând că,de fapt, dânsul nu are de gând să miște un deget pentru a rezolva situația.               

   Nu vreau să fiu acuzat că politizez excesiv subiectul, dar nici nu pot încheia aceste notații fără a spune că mulți ar mai fi cei care, cu siguranță, ar avea de învățat din superba lecție de omenie, de solidaritate și de generozitate a tinerei Alexandra de la Iași. Nu în ultimul rând, decidenții politici ai zilei. De aceea, închei, transmițându-i Alexandrei un foarte sincer „mulțumesc!”pentru admirabila pildă de viață pe care ne-a dat-o, cu atâta simplitate și bună credință. Și fac asta, convins fiind că nu sunt, în nici-un caz, singurul care îi adresează, Alexandrei, cuvenitele mulțumi și îi doresc mult succes în realizarea aspirațiilor și proiectelor sale!

 Firește, un „mulțumesc” deosebit, din toate punctele de vedere, de cel scrâșnit de chiriașul din Dealul Cotrocenilor. Pe care sunt convins că generozitatea Alexandrei nu îl interesează și că nici nu va catadicsi să îi adreseze un mesaj de încurajare și de respect.