Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întristător este că naţionala, dar şi principalele echipe de club, joacă un fotbal căznit, plicticos, zbatere de aproape înecaţi cu apa deja în gură. Am ratat iarăşi turnee finale, ce dezamăgitor ca România să găzduiască meciuri dintr-un turneu final, iar naţionala noastră să se uite la televizor. Am schimbat urna de tragere la sorţi, dar asta ca urmare a ajutorului altora, norvegienii n-au venit că se tot temeau de virus, ruşii au mâncat o bătaie ruşinoasă şi, aşa, noi, care la naţionala mare şi la tineret am egalat cu chiu cu vai, am beneficiat de sprijin de la alţii. Cauzele fotbalului împotmolit sunt multe, dar mie îmi bâzâie în minte un motiv: nu avem lider în teren, o voce care să sune adunarea, care să nu cunoască decât cuvântul izbândă, care să se impună prin valoarea lui, prin abnegaţie, prin iubire de tricolor şi imn. Culmea, Rădoi chiar a fost un lider şi iată că el nu găseşte un lider la naţională, tare ca fierul, iute ca oţelul. Când s-au obţinut succese, erau chiar doi lideri pe teren. În perioada turneului final de la Guadalahara lideri erau Mircea Lucescu şi Cornel Dinu. Se profila şi avansarea lui Liţă Dumitru, care la 17 ani l-a păzit straşnic pe Pele. A urmat în tronul de lider – şi la naţională, şi la Steaua – Lăcătuş. Cel cu porecla „Fiara” remorca toată echipa după el, nu îl intimida nicio vedetă adversă. Au urmat Ioan Andone şi Rednic, lideri incontestabili. Apoi lunga domnie a liderilor în tandem Gică Hagi şi Gică Popescu. Chiar cu piciorul în ghips, Hagi venea în cantonament să i se audă cuvântul. Complet diferiţi, dar puternic conturaţi au fost liderii Cristi Chivu şi mai nărăvaşul Adi Mutu. Urgent trebuie găsit un lider cu fibră de bărbat, cu voinţă şi capacitate de a strânge în jurul lui o echipă cu chef de luptă, dar şi de spectacol.
Citește pe Antena3.ro
