Nedumerirea lui 880 RON

Printre descarcari electrice intre palate, operatiuni de suspendare si razgandiri, paci si trocuri intre adversari politici (sau/si economici?) trec, ca gasca prin apa, nediscutate si nelamurite, o sumedenie de legi, ordonante, reglementari etc., care ne afecteaza cu mult mai mult viata de zi cu zi, decat devalmasia politica pe care o privim ca (tele)spectatori.

Un exemplu, cat se poate de sugestiv, este salariul minim brut pe economie. De o saptamana, toti contabilii zumzaie sa afle care-i adevarul? Nu de alta, dar ii preseaza patronii, care vor sa stie daca trebuie sa faca modificari salariale obligatorii sau mai pot amana... inevitabilul. Plus ca mai sunt si bugetele intocmite si aprobate de adunari generale ale actionarilor, care vor fi date peste cap. Si, as sublinia mai ales, sunt angajatii, care vor sa stie daca au motiv de bucurie - adica le creste leafa - au ba?

Sa o luam cu inceputul: noul Contract colectiv de munca, intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2007, prevede cresterea salariului minim la societatile private la 440 RON si impunerea unui salariu minim de 880 RON pentru angajatii cu studii superioare, care ocupa posturi si functii pentru care este ceruta facultatea.

Dupa aceasta fraza se nasc, deja, patru intrebari: cat de obligatorie este prevederea, de ce 440 si nu 390 RON, de ce doar pentru mediul privat e valabila marirea si de ce vor avea salariu mai mare doar angajatii cu studii superioare care ocupa un post ce necesita facultate si nu toti cei cu studii superioare, indiferent de domeniu? Pentru ca, pe scurt, daca esti licentiat in administratie si lucrezi ca referent de specialitate - post care poate fi ocupat si cu liceul - spui adio celor 880 RON.

Dand zeci de telefoane si vorbind cu zeci de persoane, s-au conturat cateva raspunsuri dar au ramas alte cateva dileme. Nu de alta, dar institutiile statului se contrazic intre ele si... cati specialisti, atatea interpretari!

Ce ne facem insa daca si aceste prevederi, mai mult decat alambicate, vor fi iarasi modificate, neexplicate, aruncate doar pe piata, alaturi de amenintarea ca, pentru cei care nu se supun,exista amenzile usturatoare: intre 300 si 2.000 RON.

Asadar, sa despicam si noi firul in patru: salariul minim de 390 RON este aplicabil doar bugetarilor, in timp ce firmele din mediul privat sunt obligate sa plateasca angajatilor un salariu minim de 440 RON. Iata si de ce: salariul minim pe economie se stabileste prin hotarare de guvern - Art. 159 Codul Muncii. Mai departe... un contract la nivel de ramura nu este mai puternic decat o lege. Deci, lucrurile ar putea ramane pe loc. Si, de regula, contractul colectiv nu este o lege, este un Contract la nivel macrosocial.

Cei mai multi sunt insa contrariati, pentru ca se face o discriminare intre societatile private si cele de stat. Teoretic, pare o prostie.

Practic, sunt suficiente legi care incropesc justificare legala pentru tot soiul de gogomanii, situate chiar impotriva programelor de guvernare cu care castiga politicienii puterea.

Daca nu ati inteles nimic din acest text, inseamna ca ati inteles tot. Asa e in Romania. Exceptii, modificari la articole supramodificate anterior, institutii care iau decizii ce se bat cap in cap, erori, reveniri, iar erori, iar corecturi... intr-un cuvant: bulversari. Ce-o fi atat de greu sa organizeze cineva care se pricepe o conferinta de presa si sa lamureasca, punct cu punct, intrebarile oamenilor? Ce-o fi asa de dificil ca societatile comerciale sa primeasca, prin Camera de Comert sau prin administratiile financiare, o brosurica explicativa?

Vuiesc forumurile ziarelor, televiziunilor, avocatilor, contabililor, studentilor de dilema lui 880 RON - il primesc ori nu-l primesc? - si oamenii puterii fac opturi, ca pe partie, cu interesul public. Tara frumoasa, vai de cine-o populeaza si pacat de cei care o conduc!