Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul ăsta jucat pe repede-nainte a încins rău de tot tărâţa-n mahala. Scandalurile se ţin lanţ, iar înceţii articulării gâfâie nebuneşte, perpeliţi de o înverşunare care nu se lasă îmblânzită de logică pentru nimic în lume. Mihai Stoica şi Florin Prunea au făcut la Ploieşti o margine parcă mai interesantă decât meciul Astra – Steaua. Martorii susţin că MM, aflat în stare de nevorbire postoperatorie, s-ar fi rezumat la semne. Şi că ar fi mimat către Florin Prunea ceva despre rolul cătuşelor în excursiile cu duba. Florin Prunea, băiat cu intuiţie în dotare, băiat cu experienţă de viaţă, a dedus imediat cam care ar fi mesajul. Şi cum nu suportă efectul reumatic al cătuşelor asupra libertăţii a pledat ca nevinovat.
A pledat cu argumente convingătoare într-o astfel de relaţie, a pledat băieţeşte. Adică a băgat înjurătură cât cuprinde. Iar comunicarea consistentă dintre împricinaţi se pare că a înnobilat asistenţa cu aleasă preţuire. Pentru că numai astfel ne putem explica faptul că cei doi nu au fost trimişi de oficialii jocului în vreo eliminare, acolo unde puteau continua dialogul sincer fără a fi tulburaţi de vecinătatea unei cazne fotbalistice de toată jena. Prelungirile meciului Vaslui – Dinamo fac şi ele concurenţă serioasă în topul frământărilor penale ale fotbalului. Ioan Andone, după ce a furat-o la Vaslui, s-a dat în vânturi pentru a-şi scoate echipa de sub acuzaţia de gravă neputinţă.
Dar invenţiile antrenorului dinamovist i-a deranjat pe vasluieni din confortul lor de învingători merituoşi. Adrian Porumboiu l-a diagnosticat sever pe Andone, împrumutând în discursul său destăinuiri de poveste comise, cu ceva timp în urmă, de chiar Cristi Borcea. Acel Borcea care, într-o cheie umoristică specifică fenomenului, se fălea că i-ar fi cumpărat lui Andone performanţele cu care acesta se laudă. Dar Borcea este acum departe. Aproape a rămas doar Nicolae Badea. Şi Badea nu se arată dispus să digere umorul înnegrit de atâta liberă exprimare. În consecinţă, fruntaşul dinamovist s-a adresat staborurilor fotbalului pentru ca pârâciosul de Porumboiu să fie încins pe rugul destinat ereticilor care nu ştiu să-şi ţină gura. Licenţierea cluburilor, examen mult prea pretenţios pentru bazonaţii care se dau binefăcători ai fotbalului, afişează alte relaţii de frumoasă prietenie din fenomen.
Gigi Becali şi Marius Stan l-au atacat la tertipuri pe Marian Iancu. Ei spun că Iancu ar fi divizat societatea care susţine fotbalul pentru a arunca peste gard anumite datorii. Patronul Timişoarei a învigorat o replică aspră pentru reclamanţi. Dar nici adevărurile sale nu au vreo legătură cu prefectura. Important în rezervaţia fotbalului este să te dai mascul dominant şi să-ţi marchezi teritoriul de şmecher miştocărindu-ţi adversarii cu împroşcări de cartier. Astfel am aflat că, de fapt, Gigi Becali ar fi risipit palmaresul Stelei în divizări menite să acopere datorii de milioane de euro. Am aflat că diagnosticul caprei lui Gigi Becali ar fi mai grav decât cel care persecută capra lui Iancu. Dar caprele celor doi sunt încă în viaţă. Mortăciunea pare a fi în altă parte. Şi anume la avocatul din oficiu al domnului Iancu, adică la domnul Mititelu. Care domn ne asigură că Timişoara nu are nici o problemă. Că el e expert în lege scrisă şi spusă, că are experienţă cât toţi la un loc şi, mai mult decât atât, că licenţierea este teza lui de doctorat cel mai doctorat. Altfel spus, dacă scapă Iancu, scapă şi Mititelu.
Garizii susţin că astfel de divizări, totale sau parţiale, în sus sau în jos, prin faţă sau prin spate ar fi legale. Aşa o fi. Dar competiţia are regulamentele sale, care trebuie respectate în plus faţă de lege. Altfel rămâi legal, dar îţi pierzi calitatea de competitor. Conflictele fotbalului sunt urâte. Dar trebuie să le recunoaştem şi o calitate. Nervii scot la iveală sincerităţile penale ale fotbalului.
