Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El, acel om negru din capul satului, trebuia sa poarte cate un lupta pe zi. Asa, pentru suferinta si intru indurarea oamenilor nevinovati, a copiilor flamanzi loviti cu dosul palmei. In frumoasa tara de la o margine de mare razboaiele politice au ajuns la ordinea zilei.
Datorita lui, ura si ranchiuna se impletesc in valuri albe. Datorita lui, suferintele poporului se intind peste ani si ani, ca niste copaci curgatori. Norocul nostru este ca din ianuarie niste oameni simpli isi striga nemultumirea in Piata Universitatii, ciobani si plugari, medici si profesori universitari, capsunari.
Lor, lor le place sa cante.
Sa-si cante seara in jurul focului durerea si credinta inaltand fantomatice imnuri pe versuri din "Destepta-te romane' sau "Ruga pentru parinti'. Niste copii cat niste uriasi eroi care, atunci cand aud latrand la ei jandarmii, pleaca sa se bata cu tatarii de guvernanti, cu avarii de politicieni, cu hunii de afaceristi, cu lesii de edili locali. Si cu turcii. Cu turcii lui Traian Basescu. Batalii arareori castigate. Sange si venin se rasfirau inca din iarna pe Calea Victoriei sau la Universitate. Acesti vajnici protestatari, in timpul lor liber, intre doua primejdii, faceau din fluierele lor sloganuri electorale. Strigate si lacrimi adunate in rauri de nemultumire. Asa curgeau la vale doleantele si doinele, pe Batistei, pe bulevardul Primaverii, pana in Moldova, Muntenia si dincolo de granita de ura inaltata de greususpendatu’.
Au mai existat insa si niste lideri USL. Lideri ce vorbeau cu acel straniu pitic chelios si pe care il tot intrebau ce se tot leagana asa, fara vant ?
Insa acest om negru cu o sirena tatuata pe brat, plin de ura, tot numara avantajele carmuirii, ale puterii proprii. Se intreba cati dusmani politici mai are de rapus. Cat va mai avea timp sa traga de urechi functionarii santajabili de prin parchete, de la DNA. Cat va mai putea sa puna in functiune imensul sau aparat de politie politica. Si socotelile ii ieseau totdeauna fara sot.
Insa copiii din Piata Universitatii, troieniti de flori, protesteaza in continuare cu speranta. Pana in ziua cand niste pasari mari, ca niste nouri lipiciosi ce tot colinda pe deasupra Romaniei infierbantate, il vor inhata in gheare aruncandu-l pentru totdeauna la groapa de gunoi a istoriei!
