Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Are dreptate Adrian Năstase, când spune că, intrând în capcana unui joc politic prin care PDL hărţuieşte zi de zi Guvernul, lasă impresia că parcă s+ar pregăti să piardă alegerile. Într-adevăr, canonada cotidiană dirijată din Deal şi transferarea parşivă şi insidioasă către Cabinetul Ponta şi către USL a tâmpeniilor, abuzurilor şi hoţiilor de care pedeliştii s-au făcut vinovaţi sunt arme redutabile - încă alimentate cu muniţie până şi din arsenalul PPE de la Bruxelles - ce pot avea efect dirimant la alegeri. Şi pentru a căror destul de timidă şi preponderent reactivă respingere Ponta iroseşte prea mult din preocupările de premier. Care ar trebui să se concentreze, chiar exclusiv, asupra urgenţelor economice şi sociale, lăsând lupta politică diurnă în agenda celuilalt copreşedinte al USL, Crin Antonescu, nu tocmai prezent pe front.
Copreşedinţii USL am impresia că nu sesizează, dincolo de confruntările politice şi de mizeriile vomate de Blaga, Macovei & Co o altă primejdie, chiar mai mare. Anume, dublarea crizei politice de o alta, mai gravă: criza socială, şi îndeosebi cea alimentară. Majoritatea populaţiei nu mai face efectiv faţă de pe acum - fără a fi ajuns la, cum se anunţă, devastatorul an 2013 - costului vieţii. Mică oficial, dar cu totul alta în realitate, inflaţia a erodat brutal puterea de cumpărare, a anulat până şi beneficiul reparaţiilor salariale, ori al restituirii sumelor furate de pedelişti de la pensionari. Luna trecută, salariile per total economie au scăzut, iar pensiile nu au mai fost indexate cu inflaţia de ani de zile, rămânând în vigoare amânarea discreţionară de către PDL a legii respective. Tarifele la utilităţi, la energie, transport public, la gaze etc cresc alarmant şi permanent şi deseori nejustificat. Cea mai acută criză este aceea din domeniul vital al hranei. În câteva săptămâni, preţul la alimentele de bază - ulei, zahăr, făină, mălai, lactate, ca şi legume şi fructe - au crescut şi cu 30-40%. Producătorii de carne anunţă scumpiri de 30%.
Acest tsunami nu poate fi pus cu totul pe seama unui an agricol slab. Intervine lăcămia producătorilor, dar în primul rând a restului filierei: angrosişti, intemediari, negustori, supermarketuri. Prea des se invocă facilul motiv că e economie de piaţă şi statul nu poate interveni. Ba poate. Prin constrângeri de ordin fiscal, atunci când lăcomia depăşeşte limita, cum se întâmplă în supermarketuri. Prin acţiuni nu de show tv, cu confiscarea câtorva tiruri cu marfă de contrabandă, ci printr-un război total în zona legumelor şi fructelor din import, care intră fără facturi sau cu facturi mult subevaluate, pentru ca pe raft preţurile să fie de 10-15 ori mai mari. E un domeniu unde evaziunea atinge 3-4 miliarde de euro anual. La fe în panificaţie, dar şi prin alte sectoare: preparate din carne, lactate etc. Nu avem decât 750 de comisdari în toată ţara, se plângea comisarul general al Gărzii Financiare. Îi dau dreptate, molima naţională a evaziunii şi contrabandei nu se poate face cu câţia trupeţi. Dar o ţară trebuie să-şi dimensioneze autorităţile în funcţie de priorităţile societăţii.
Dacă vom constata că jaful e plasat pe locul doi sau şi mai jos, de vreme ce e combătut cu forţe bicisnice, iar în serviciile secrete hălăduiesc mii de "ascultători" (de trei ori mai mulţi decât în Franţa), putem ajunge la concluzia că în România priorităţile celor care s-au perindat sau se află la putere sunt altele decât priorităţile populaţiei. Care sunt strict legate de supravieţuire.
