O capitală de piatră cubică

Nu stiu ce s-a intamplat, unde sau cand s-au produs modificari in planul orasului Bucuresti, dar, de la o vreme, de vreo luna de zile, peste tot se pune piatra cubica. Si, bineinteles, se schimba borduri. Partea asta cu bordurile o stiam deja, a mai fost la moda acum cativa ani, cand a fost nevoie sa se intoarca strazile pe dos pentru niste asa-zise "reparatii urgente', asa ca ar fi caraghios sa ne mai miram o data. Decat borduri vechi si de calitate, care rezista de multa, multa vreme, mai bine borduri moderne, din materiale de ultima generatie, frumos slefuite, care vor avea nevoie de reparatii in cat mai putin timp si pe care autoritatile grijulii le vor schimba cu prima ocazie.

Sa revenim, insa, la zilele noastre. Da, acum se poarta piatra cubica, in toate dimensiunile posibile. Am trecut pe un mare bulevard, pe care trotuarele aratau pana de curand normal, normal insemnand ca prezentau si diverse denivelari, pe care le-am invatat cu totii pe dinafara si care nu stiu in ce masura mai deranjau pe cineva. Acum, insa, pentru a nu lasa loc sa se agraveze situatia, s-a intervenit: s-au facut niste modele din piatra cubica, din loc in loc, trei randuri cu piatra marunta si in mijloc dale. Pentru ce, n-am idee. In parcurile mici din centru, unde mult-ravnita piatra cubica impodobea deja aleile, asezata conform modelelor de actualitate, cand pe rotund, cand in linie dreapta, se inlocuieste totul, cu un chef de lucru care da de banuit. In oras suna, la aproape fiecare colt de strada, si spre dimineata si spre lasarea serii, fascinantul "pick-hammer', nervos si nerabdator sa sparga trotuarele, indiferent daca mai sunt bune sau nu. Nu se mai poate trai, parca, fara asemenea reparatii, avem nevoie urgent, cat am clipi, de o capitala din piatra cubica, a intrat in noi nebunia "modernizarii', ce daca vine toamna si se apropie ploile, cimentul va gasi o cale sa se usuce, bordurile isi vor intra, mai devreme sau mai tarziu, in ritm, autoritatile nu se pot gandi la toate, reprezentantii firmelor de constructie executa ordine si atat, fac si ei ce se poate, la acest inceput de anotimp, ar fi absurd sa le cerem perfectiune cand noi insine nu suntem capabili de asa ceva.

Pana la urma, nu piatra cubica e problema. Nici dalele nu ne-au gresit cu nimic. Problema se leaga de graba cu care se fac aceste schimbari, de nebunia de a nu mai avea nici un fel de lista coerenta de prioritati, de a face totul pe fuga, doar ca sa para ca se schimba ceva in bine, ca putem sta linistiti, pentru ca autoritatile nu dorm, ci lucreaza pentru noi. Lasand gluma la o parte, poate ca ar trebui inceput cu adevaratele urgente. Poate ca "pick-hammerul' mai poate sta putin in depozit, langa mormanele de piatra cubica. Macar pana ne punem pe picioare cat de cat si invatam ce trebuie facut ca sa supravietuim. N-ar fi exclus ca, in ritmul acesta, sa avem, intr-adevar, o capitala de piatra cubica, asa cum cer manualele de specialitate, dar sa nu mai aiba cine sa paseasca pe noile trotuare, mai moderne si mai europene decat intreaga societate.