O explicaţie

Nu numai la noi, ci şi în alte ţări sunt votaţi şi ajung parlamentari escroci, oameni fără caracter, paranoici şi indivizi cu biografii pline de mistere.

De regulă pentru parcursul politic al acestora e incriminat alegătorul. Cei ca­re-i votează pe candidaţii ridicaţi pe scara socială prin jaf, prin mijloace în afara legii, prin minciună şi trădare sunt consideraţi o masă lipsită de discer­nă­mânt, care pune înaintea raţiunii comple­xele, frustrările şi o nevoie latentă de revanşă.

Am avut curiozitatea şi de multe ori îndârjirea să ascult delirul pro cauza al unor cetăţeni care votează sistematic aşa numita extremă dreaptă românească, în ciuda numeroaselor dovezi produse de fanfaronii şi codoşii care o conduc. Am descoperit un lucru pe care sondajele de opinie îl ocolesc, şi anume că escrocii, mincinoşii, trădătorii şi penalii reprezin­tă pentru o zecime din populaţie un mo­del de reuşită în viaţă. Înclin să cred că pentru mai mult de o zecime.

I-ar vota şi mai mulţi, însă o bună parte din lumea care-i admiră ezită să-i şi voteze din cau­za legendei lor negative şi a reacţiei me­dia. Îi admiră, dar le e şi teamă de ei. I-ar vrea conducători, dar conştientizează şi primejdia unei ascensiuni politice verti­ginoase spre ultima treaptă.

Alegătorii extremei drepte nu provin nu­­mai din straturile paupere şi dezorientate. Extremiştii adună simpatii de la toa­t­­e păturile. În procentul de 33% eco­no­mie subterană şi evaziune fiscală, dublu faţă de media europeană, stă o mare par­te din voturile extremei drepte.

Ele ex­pri­mă apre­cierea exagerată pe care o are o câ­time ­din românime pentru toţi cei care - nu contează mijloacele - îşi înving con­di­ţia, destinul şi se îmbogăţesc, prosperă, capătă putere. Alte popoare au stabilizat nişte criterii pentru calitatea mijloacelor. Cunosc oameni cu multă şcoală, care se simt răsplătiţi prin cariera politică a unor analfabeţi.

Semidocţii au îndrăznit acolo unde cultivaţii n-au avut curajul şi nu i-a lăsat educaţia. Firile slabe sunt cumpă­ra­te mai uşor cu vorbele decât cu banii. Un îndelung neluat în seamă reacţionează ca îndrăgostitul la prima vedere când e luat în seamă nu contează de cine, de un pun­gaş, de un mârlan bogat sau de un trase­ist vestit, care se veşniceşte în Parlament, deşi toţi ştiu că e născut trădător.

În formule precum "mare bandit", "mare pa­la­vra­giu", "mare gunoi", "mare golan", "ma­re secătură" prevalează faptul că omul e mare ori e cel mai mare. Performanţa în sine, nu calea prin care pala­vra­giul, golanul, secătura au ajuns la putere.

România a acumulat un gen de nemul­ţu­mire istorică pe soartă şi contra Euro­pei care nu mai ţine cont de măsurile continentale de bine şi de rău.

La vot ope­rează un gen de răzvrătire hai­du­cească în contra legilor şi a unei evoluţii sociale logice. Voturile, pe care le adună extrema dreaptă, vin de la oameni care nu mai au răbdare şi de la cei care nu mai au nimic de sperat. Şi îi trimit în Parlament pe descreieraţi şi pe hulpavi aşa, de-ai dracului. Să fie rău pentru toţi, dacă pentru ei nu are cum să fie bine.