Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Definiţia din dicţionar este foarte clară: “Cuvînt care, prin forma lui sonoră, imită sunete sau zgomote din natură, cuvînt imitativ”.
Definiţia din dicţionar este foarte clară: “Cuvînt care, prin forma lui sonoră, imită sunete sau zgomote din natură, cuvînt imitativ”. Cuvintele cu pricina există în toate limbile lumii şi unul dintre ele, aparţinînd englezei, “bonk”, sugerează actul sexual. Mare iubitoare de onomatopee şi de cuvinte monosilabice este autoarea Mary Roach. Ea a scris “Stiff”, un doct studiu al morţii, “Spook”, o carte despre stafii, şi acum “Bonk”, o istorie deloc romanţată a cercetării ştiinţifice în domeniul fiziologiei sexului.
Subiectul nu este ocolit în literatură. O antologie semnată
de Fiona Pitt-Kethley adună texte din Biblie, Antichitatea greacă şi romană,
Renaştere şi din secolele 18, 19 şi 20. Intitulat “Literatura şi sexul”,
volumul nu este decît o apariţie foarte recentă într-o serie veche de cînd
lumea.
Nu la fel stau lucrurile în istoria ştiinţei. Aici, domeniul îşi cîştigă dreptul la existenţă doar în ultima sută de ani. Există cercetători serioşi şi binecunoscuţi, precum Alfred Kinsey sau cuplul Masters şi Johnson, dar şi autori de inepţii, ca faimosul William Robinson, care cerea interzicerea comediilor muzicale susţinînd că ar stimula masturbaţia la adolescenţi. Iar maşina de cusut era duşmana castităţii cusătoreselor...
Celebra prinţesă Marie Bonaparte, stră-strănepoata lui Napoleon, autoarea unui volum de psihanaliză a poeziei lui Poe, s-a ocupat şi de orgasmul feminin. Nu pentru asta va rămîne ea în istoria sexologiei, ci pentru că l-a salvat pe Sigmund Freud, a cărui elevă fusese, din ghearele naziştilor.
Într-o lume plină de reclame la Viagra, Levitra şi Cialis şi de spectacole ca “Monologurile vaginului” sînt prea puţin cunoscute numele unor contemporani, adevăraţi pionieri ai domeniului. Printre ei, Jing Deng, care încearcă să realizeze imagini ale actului sexual folosind tehnici ultrasonice, şi Ken Maravilla, care studiază circulaţia locală din organele extazului prin rezonanţa magnetică nucleară.
Să nu-i uităm pe Geng-Long Hsu, cel mai mare specialist în materie de proteze de penis, sau pe Marcalee Sipski, care le-a redat paraplegicilor şi altor pacienţi cu probleme legate de coloana vertebrală şi de măduva spinării şansa de a reveni la activitatea sexuală.
Citește pe Antena3.ro
Lucrurile stau ceva mai bine decît pe vremuri. Acum doar ceva mai mult de 150 de ani, în 1851, Asociaţia Medicilor Americani – AMA – îl excludea pe obstetricianul James Platt White. Acesta îndrăznise să le prezinte studenţilor săi, cu acordul pacientei, o naştere. A fost atacat violent de colegii săi, care considerau că un medic bărbat nu are voie să privească organele sexuale feminine.
Prin 1960, manualul de “Fiziologie esenţială” nu conţinea în index termeni ca: vagin, penis, erecţie sau orgasm. Informaţia este absolut sigură, eram pe atunci student în anul IV la Medicină şi despre sex ni s-a vorbit în treacăt la unele cursuri de psihiatrie. Cînd ministra Sănătăţii din Statele Unite, Joycelyn Elders, a îndrăznit să sugereze că elevii de şcoală ar trebui să înveţe cîte ceva despre masturbare, a fost imediat destituită. De şeful ei direct, preşedintele Bill Clinton. În 1994, cu doar patru ani înainte de unul dintre marile scandaluri sexuale ale epocii noastre...
Acum se studiază, fără prea multă publicitate, legătura dintre orgasmul feminin şi şansele de concepţie, alături de tehnicile sexuale mai eficiente. Secretul? Mary Roach îl defineşte prin doar cîteva cuvinte: “Nu vă grăbiţi!”. Ea nu ratează însă ocazia să ne aducă aminte că, vreme de mai bine de 1.000 de ani, uterul a fost considerat nu un simplu organ, ci un soi de animal care se mişcă în voie prin pîntecele femeii, “ca bursucul în vizuină”. Alte detalii: dacă aruncăm în faţa unei perechi de şobolani firimituri de brînză în timpul copulaţiei va fi distrasă doar atenţia femelei, nu şi a masculului. Colonia masculină afectează negativ atracţia sexuală. Poate însă că ultimul cuvînt îi aparţine poetului Zygmunt Frankel, care se întreabă: “Cu toate/Pastilele,/Steriletele intrauterine,/ Condoamele,/Diafragmele,/Calendarele,/Întreruperile,/Avorturile,/Accidentele, /Războaiele şi Emigraţia,/De ce e aglomeraţie în autobuz?”.
