Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministeriatul lui Dan Nica la Interne e istorie! Era şi de aşteptat. S-a procedat la o execuţie televizată scurtă. Orice om raţional băga mâna-n foc că, deşi motivele instituţionale sunt subţiri (ministrul de Interne a vrut doar să facă pe deşteptul şi nu l-a ajutat intelectul), Traian Băsescu atât aştepta ca să-l pună pe Vasile Blaga la butoane. Pentru că e disperat că ar putea pierde alegerile şi are nevoie de-o mână forte peste secţiile de votare. Iar veşnica mână forte din Modrogan face pe fata mare care nu s-ar lăsa la pat chiar din prima, da' dacă patria o cere sacrifică bunătate de centură de castitate pe altarul stabilităţii politice.
Sper că nu-l suspectează cineva întreg la minte pe Emil Boc că ar fi luat el singur vreo decizie în calitate de premier şi de lider de partid şi îmi place să cred că pesediştii (care acum invocă disperaţi că protocolul de guvernare interzice să i se umble fără acord la propriii miniştri) n-au aflat azi-dimineaţă că pentru pedelişti orice înţelegere scrisă are valoarea hârtiei igienice. Portavoce a preşedintelui României, în fapt purtător de cuvânt al Cabinetului Udrea, fostul primar al Clujului a primit mutarea-n plic, a luat act de ea, a comunicat-o aşa-zisului partener de coaliţie şi poporului suveran. Cu toate astea, de-a dreptul stupefiant, formaţiunea condusă de Mircea Geoană a ajuns să ceară, cu aerul că face un joc politic inteligent, medierea provocatorului de criză politică şi instituţională fără acordul (chiar ordinul) căruia lui Dan Nica nu i s-ar fi mişcat un fir de păr din mustaţă.
PSD a recţionat şi de această dată, ca de obicei în ultimii patru ani, inerţial. Pe cale de consecinţă, a făcut-o prost. În loc să aibă conturată de azi-noapte o soluţie de criză, pe care s-o comunice scurt şi fără să existe vreo posibilitate de respingere a ei, Mircea Geoană a ieşit năuc la televizor, a mai convocat o şedinţă, îndemnându-şi arcaşii însetaţi de sînge la chibzuinţă. Ce păcatele mele de chibzuinţă să mai ai când duşmanul de clasă te execută foc cu foc? Dacă te mai condideri partid, dacă îţi doreşti să câştigi prezidenţialele şi dacă nu eşti vândut lui Traian Băsescu, atunci pui mâna pe mitralieră şi declanşezi focul automat de la şold. Razi tot ce întâlneşti în cale şi, la sfârşit, adunci de-o tovărăşie tot ce nu zace pe jos în balta de sânge. Adică, politic vorbind, ieşi instantaneu de la guvernare, scrii pe genunchi o moţiune de cenzură, îi rogi frumos pe liberali s-o semneze (eventual te înţelegi cu ei, printr-o hârtie scrisă, pentru sprijin necondiţionat al candidatului care intră-n turul doi al prezidenţialelor), o depui, dai jos guvernul rămas fără tine şi-i ţii pe minoritarii portocalii numai în şuturi până-n 6 decembrie. Iar deschidere din partea liberalilor, har Domnului, există.
Lăcomia oarbă, dorinţa de putere, de poziţii politice şi sociale înalte, şantajul exercitat cu măiestrie de preşedinte asupra unor lideri social-democraţi mânjiţi şi laşi, complicitatea făţişă a unor pesedişti cu tabăra adversă, toate acestea la un loc (şi, probabil, multe altele care nu-mi vin mie-n cap acum) au făcut din PSD eterna vioară a doua a scenei politice. De la execuţia lui Adrian Năstase încoace, Traian Băsescu a jucat pe degete, cum a vrut el, o formaţiune pe care şi-a propus, de la bun-începutul ascensiunii sale, dacă nu poate s-o anexeze, măcar s-o distrugă. Şi nu-i deloc departe să-şi îndeplinească planul...
Citește pe Antena3.ro
