Traian Basescu este unul dintre marii cititori ai Romaniei, consumand zilnic tomuri de note informative. Si-a inceput insa cariera pentru cultul delatiunii ca scriitor harnic, bazandu-se pe un deosebit simt de observatie a celor din jur. Activitatea asidua de cronicar acoperit i-a facut pe colegii lui de atunci, ca si pe cei de acum, sa fie suspiciosi si sa-l evite. Nu din invidie, caci, in cazul unui asemenea scriitor, talentul conteaza mai putin, important fiind continutul informatiei si folosul pe care il aduc denunturile pentru puterea opresiva. Aceasta dubla calitate, de vechi scriitor si actual cititor de turnatorii, ii da convingerea ca a deprins cunoasterea nu numai a culturii romane si universale, desavarsita prin lectura asidua a etichetelor de whisky, ci si a subtilitatilor invatamantului romanesc. Mafalda securistica este convinsa ca un absolvent de scoala ar trebui sa fie doar o piesa de schimb in marea masinarie sociala. O spune raspicat ori de cate ori ii vine, pe plaiurile noastre mioritice sau aiurea: "Sistemul de educatie romanesc produce prea multi filosofi, prea putini ingineri" – s-a trezit dand din gura, mai acum ceva vreme, cand trecea prin Germania, incercand sa vanda bucatele din Romania facuta cioburi, cele pe care nu au pus inca mana mafiotii portocalii.
Care sa fie explicatia acestei cugetari tam-nisam? Stranie afirmatie pentru Traian Basescu, politicianul atat de legat de intelighentia cu functii in holdingul ideologic ICR-Humanitas-NEC, atasat de tipul filosofului de curte care gandeste cu stomacul. De fapt, stie ca respectivii vocalisti cu neuron sunt doar exceptii, sunt exemplarele care s-au dovedit cele mai adaptate mediului politic si care au deprins perfect abilitatea de a bate metenele. Acum il intereseaza mai putin ca umilii si devotatii lui intelectuali sunt excelenti cantatori in struna si creatori de sisteme filoslugarnice monoteiste, avandu-l in centrul universului chiar pe el, Stapanul Securitatii Redivivus, zeusul lumpenului.
Traian Basescu vrea ingineri pentru ca simte nevoia de multa liniste, de mai multa apatie in perspectiva cruntei saracii ce cuprinde Romania inspaimantata. Disperarea romanilor se impune sa ramana muta. Nici o voce nu trebuie sa se auda, nici o constiinta nu e cazul sa se trezeasca starnind furia poporului. Indignarea e musai sa fie mai departe doar o figura de stil. Intelectualitatea tehnica, tacuta si mai rabdatoare din fire si preocupata fiind sa rezolve chestii practice, va lasa in continuare problemele societatii pe seama umanistilor filosofi care, parte dintre ei, au dovedit plenar vocatia de sluga in fata guvernantului ce le arunca firimituri grase.
Nu suntem in fata unei alegeri prezidentiale, intre filosofi sau ingineri, intre osanale sau tacere... Luati aminte la vorbele maretului conducator: Lingai avem destui, acum ne trebuie cetateni tacuti!