x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe celalalt mal

0
Autor: Tudor Octavian 30 Ian 2007 - 00:00
Pe celalalt mal


La Boston, am vrut sa-i iau un interviu unui informatician care lucra pentru NASA.

Compatriotul pusese la punct un program de prevenire a accidentelor la lansare. Pentru cei care-l cunosteau conta ca un mare roman si, cu toate ca plecase de numai zece ani din tara, unde fusese profesor la Politehnica din Bucuresti, avea deja renumele unui inventator solicitat intens de americani. Trebuie spus ca, in ciuda vestilor care-i veneau din Romania - toate astea intamplandu-se dupa 1990 - , profesorul isi vedea de ale lui. Nu c-ar fi fost savantul distrat, pe care-l stim din anecdote, dar firma tinea un grafic foarte angajant, iar de reusita contractului in derulare depindeau cele viitoare. Dupa ce am conversat, in oficiul unde-si prepara cafeaua si in balconul unde-si fuma tigara, de una si de alta, am purces la interviul propriu-zis, care ar fi urmat sa ii consume fix jumatate de ora.

Ne-am dat insa curand seama ca nu aveam cum sa ne intelegem. La toate intrebarile pe care i le adresam privitoare, fireste, la inventia sa si la rostul ei in programul cosmic al NASA, raspunsurile erau incarcate cu atatia termeni de specialitate, incat a trebuit sa ma declar depasit de subiect. De dictionarul profesional, care nu avea un corespondent si in limba romana, deoarece noi nu trimiteam rachete pe Luna si spre Marte. Recunoastem trei cuvinte din zece, dar si acelea in contexte care le faceau de neinteles. Informaticianul era un extraterestru, pe cand eu doar un pamantean, care descopeream si ce ne deosebea pe vecie, nu numai ce ne asemana. Aveam in comun limbajul de bucatarie si de fumat tigara in balcon, precum si acela care nu interesa muncile superspecializate ale firmei. Mai aveam in comun niste amintiri din tara si cativa prieteni din Boston. Si atat. Cand incerca sa-mi explice in ce consta inventia sa, toate corespondentele in romaneste il nemultumeau, deoarece nu se potriveau sau se potriveau partial. Spunea mereu, ca sa se scuze, ca nu gasea cuvintele: E ceva ce nu faceam la Bucuresti, deci nu aveam terminologia. De fapt, nimic din ce facea el la NASA nu se facea la Bucuresti. Existam in realitati diferite, avand in folosinta generala doar vorbele domestice si nici acestea pe toate.

Existam pe cele doua maluri ale unei ape pe care eu cel putin o credeam un lac mare, totusi un lac. Il treci cu o barca. Ca sa descopar ca intre noi era, la propriu si la figurat, Atlanticul. Ne tineau despartiti nu numai un ocean, ci si un infinit de cuvinte. Si nu era vorba doar de tehnologia spatiala. In nenumarate alte domenii nu se puteau intocmi dictionare, deoarece abia de le banuiam cuprinsul. Limba engleza o invatam noi cum o invatam, insa mai departe ni se puneau de-a curmezisul un ocean de jargoane profesionale, unele aparate chiar de secretul ce inconjura o seama de profesii. Secrete aparate de ignoranta noastra.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de