Plăcerea de a scrie

JURNAL DE ROMÂNIA
Îmi place să scriu ceea ce găsesc prin  mine, fără să caut, fără să scormonesc, să ajung prin locuri prin care n-am ajuns demult, să mă trezesc în stări de care uitasem, în stări care mă uitaseră, stări care vin la mine fără să le fi chemat, fără să le fi strigat, fără să ştiu ce e cu ele, fără să ştiu ce e cu mine, să le simt puterea şi mirosul, să mă redescopere şi să mă regăsească, să mă întrebe, să-mi răspundă, să scrie ele pentru mine...

JURNAL DE ROMÂNIA
Îmi place să scriu ceea ce găsesc prin  mine, fără să caut, fără să scormonesc, să ajung prin locuri prin care n-am ajuns demult, să mă trezesc în stări de care uitasem, în stări care mă uitaseră, stări care vin la mine fără să le fi chemat, fără să le fi strigat, fără să ştiu ce e cu ele, fără să ştiu ce e cu mine, să le simt puterea şi mirosul, să mă redescopere şi să mă regăsească, să mă întrebe, să-mi răspundă, să scrie ele pentru mine, să-mi dicteze ceea ce am simţit atunci şi ce simt acum, îmi place să scriu după dictarea lor, a stărilor demult uitate, a stărilor pe care le-am crezut pierdute, îmi place să le simt aripile zburînd prin mine, foşnind, îmi place să le simt cum mă cuceresc, cum devin teritoriul lor de la sine, îmi place cum sună cuvintele lor în mine, aş putea să vă spun istoria lumii întorcîndu-mă în mine, am găzduit toate bătăliile şi războaiele care ar fi putut avea loc pînă acum, n-am lăsat să iasă afară nici măcar un rănit, nici măcar o săgeată sau vreo picătură de sînge, îmi place să scriu ceea ce găsesc prin mine, să răsucesc cuvintele ca un cuţit în rană, să le aud cum cîntă pe dinlăuntru şi cum urlă pe dinafară, cum vorbesc în şoaptă prin mine şi explodează pe afară, îmi place să-mi fie scos sufletul la tablă, să tacă, să nu spună nimic, şi toată lumea să-l privească, să uite ce are de spus, să uite poezia, să-i uite versurile, să se încurce în faţa tuturor, să nu ştie ce să mai spună, de-aia îmi place să scriu ceea ce găsesc prin mine, să scriu despre ceea ce am simţit atunci cu ceea ce simt acum, să amestec stările pînă cînd nu mai ştiu care şi cînd a fost, dar să le simt gustul, dar mai ales să fiu sub vraja lor, să-mi dicteze încă o dată ce-am simţit, mai frumos, mai ciudat, mai misterios, îmbrăcat în ceaţă şi-n culori, îmi place să scriu ceea ce găsesc prin mine, sînt plin de artefacte,  anii-lumină care au trecut n-au putut şterge mai nimic, mă descopăr plin de propriile vestigii şi-n acelaşi timp jefuit, sînt gata să fiu predat expoziţiilor şi muzeelor, intrarea e liberă...