Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am trecut de curând printr-o experienţă traumatizantă. O operaţie grea, complexă, de natură ortopedică. Prietenii m-au sfătuit să nu-mi încredinţez sănătatea doctorilor români. Am avut oferte să mă operez la Viena şi prietenii mei de la Paris, fani ai "Memorialului" îmi găsiseră o clinică excepţională, acolo în capitala Franţei.
Şi totuşi am ales un doctor român. În ciuda calomniilor pe care le-a proferat preşedintele Băsescu la adresa şcolii româneşti de medicină, cred în specialiştii autohtoni.
Am avut colegi internaţi la prof. dr. Carmen Ginghină, cardiolog la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu", la dr. Dan Deleanu, tot la acelaşi institut. şi tratamentele lor au fost binefăcătoare.
Am ales cum spuneam un doctor român, profesorul ştefan Cristea, şeful clinicii de ortopedie de la Spitalul "Sf. Pantelimon".
Sigur, dacă te apropii de spital nu ai cele mai bune presimţiri. Clădirea e veche, neîngrijită. Dotările interioare lasă de dorit. De la saltele, paturi la tot instrumentarul chirurgical. Sala de operaţii are aerul unei catacombe. Dar medicii sunt deasupra acestor condiţii vitrege. O echipă de chirurgi excepţionali, cunoscuţi, prin profesorul lor, în Europa, pentru talent, performanţă, spirit de creativitate. Un adevărat corp de elită.
Am beneficiat de grija lor nu numai eu, ci zeci de bolnavi care aveau acel rezultat mult aşteptat ş însănătoşirea.
Ce poate fi mai dătător de recunoştinţă pentru un om care intră cu oasele rupte şi iese sănătos, valid, pe propriile picioare?
Abia în perioada de convalescenţă am făcut cunoştinţă cu CV-ul prof. Cristea, un mare chirurg cunoscut în toată Europa, prezidând cele mai importante reuniuni ştiinţifice pe teme de traumatologie.
Când preşedintele insultă întreaga breaslă medicală, ciuruind-o cu epitete nedrepte şi când mulţi colegi de presă vânează cazuri precum "dr. Ciomu" este dificil să nu-ţi clatine încrederea într-un spital din România.
Şi totuşi, mii de oameni-pacienţi se vindecă în ţara lor, pentru că mii de oameni n-au posibilitatea, precum cei favorizaţi de soartă, să-şi plătească un tratament în străinătate.
Aşteptam zilnic în spital "contravizita"; era sâmbătă, era duminică, şi profesorul venea la consult.
Nu am constituit eu personal un pacient privilegiat, ci aceeaşi bunătate şi înţelegere le aveau doctorii faţă de toţi bolnavii şi faţă de imperativul "a reda viaţa".
De aceea mă întreb: cui foloseşte să desfiinţăm spitale în care se vindecă oameni? Ce fel de reformă practică acest guvern, care într-o manieră îndrăcită pune la cale tăieri, amputări, asasinate, sub pretextul de a fi iubitor al binelui, al sănătăţii, al viului.
Cui foloseşte să demonizăm medicina românească, să o terfelim, să o aruncăm în mâzga vieţii pentru că nu putem să-i oferim nici una dintre medaliile pe care le-ar merita?
Nu sunt de specialitate, dar Institutul "C.C. Iliescu" devenit una dintre marile metropole ale cercetării în cardiologie nu era necesar să fie comasat, strivit de alt spital. Un institut titan aruncat în subordinea altei instituţii.
Orice aşezământ, care vindecă este aşezat pe ani de cercetări, de studii. Este în fond o universitate. Cu stâlpii ei de susţinere, pionierii consacraţi ai şcolii româneşti şi europene de medicină.
Nu sunt rentabili chirurgii noştri pentru domnul preşedinte care se tratează la Viena iar anturajul domniei sale pe Coasta de Azur?
Eu îl invit pe domnul preşedinte la un gest de pocăinţă; să recunoască valorile pe care azi le denigrează şi le invită în afara ţării, să acorde "Steaua României" nu numai pentru generali de mucava, ci pentru oameni de ştiinţă, de elită ai medicinei româneşti.
A călcat domnul preşedinte într-un spital central din Bucureşti? Domnul ministru al Sănătăţii ştie că bunăoară ortopedia de la etajul trei al Spitalului de Urgenţă dispune de hrube?
Dar, chiar aşa în spaţii sărăcăcioase, improprii se alină suferinţa. şi din aceste spaţii circa 6.000 de paturi vrea Ministrul Sănătăţii să le transforme în fier vechi. În loc să crească bugetele acestor insule de sănătate şi cu adevărat să le modernizeze pentru a sluji binele, pacienţii.
Vin încă săptămânal la Spitalul "Sf. Pantelimon" să-mi verific starea de sănătate.
Nu mai am acea stare de teamă vizavi de modestul aşezământ. Acolo, se află doctori care mi-au redat sănătatea şi viaţa. Doctori integri, competenţi, umani. Nimic, nici un discurs al marelui cârmaci nu mă va opri să fac un gest de reverenţă în faţa medicului român. Moral şi performant, domnule preşedinte!
