x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Politicianismul și spasmele sale de la 1904 până azi

0
Autor: Serban Cionoff 19 Ian 2021 - 17:37
Politicianismul și spasmele sale de la 1904 până azi


Zarurile au fost aruncate! Azi, Ludovic Orban a declarat că nu își dă demisia din funcția de președinte al PNL și rămâne pe post până la viitorul congres al partidului. Motivele fiind recitate, ca după dictare, începând cu obligația de a asigura coeziunea partidului și pe cea a guvernării coaliției și terminând cu cea de a oferi cetățenilor soluțiile așteptate în condițiile impuse de criza Coronavirus. Am scris că recitativul  actualului președinte al Camerei Deputaților, este „după dictare’’ pentru că în el am regăsit, cuvânt cu cuvânt, lozincile pseudo-președintelui Klaus Iohannis. Cu care, mai nou, am aflat că Ludovic Orban s-a întâlnit luni  pentru a discuta situația declanșată de incendiarul interviu pe care prim-vicepreședintele PNL, Rareș Bogdan, l-a acordat lui Ion Cristoiu duminică seară. Interviu  în care prim-vicepreședintele PNL i-a cerut șefului său să demisioneze!

 Am scris ,,i-a cerut’’ încercând să atenuez duritatea mesajului, pentru că, judecând după  acuzațiile aduse în mod public și într-o emisiune televizată, aș spune că, de fapt, Ludovic Orban  a fost somat să demisioneze! Au urmat ecourile somației publice. Unele de susținere categorică a poziției lui Rareș Bogdan(acestea fiind cele mai incisive),iar altele (nici ele puține), prin care, membrii marcanți ai partidului fie că s-au dezis de colegul lor, fie că au propus discutarea subiectului la un viitor congres. Ceea ce,însă, nici una și nici alta dintre tabere nu a spus clar, cu subiect și predicat, dar, de fapt, fiecare beligerant aștepta cu sufletul la gură,era  că adevărata cheie a problemei se află tot în Dealul Cotrocenilor. Adică la Klaus Iohannis, cel care a fost șeful detașamentului de agitație și propagandă electorală al PNL la alegerile locale și parlamentare. Pentru ca, după alegeri, să încalce în mod flagrant rezultatul votului din 6 decembrie și să dea guvernarea pe mâna coaliției ocupanților locului secund și așa mai departe.,,Coaliție’’ este un fel de a spune, dacă ne uităm la tensiunile dintre PNL și USR-PLUS, ca și la cele din fiecare aceste două formațiuni. Tensiuni care, și în cazul PNL, își au originea în nemulțumiri, confruntări de interese și jocuri de putere  tot mai greu de gestionat, care au generat o criză pe care numai de la nivelul comandantului suprem de la Palatul Cotroceni mai putea să fie, cât de cât, detensionată.

  Cum anume se va face lucrul acesta? Evident aplicând principiul ,așa cum vor mușchii domnului Klaus Iohannis’’, că doar nu degeaba am urmărit în direct, la televizor, vizita de lucru pe care  a efectuat-o la un prestigios spital din Capitală și în cadrul căreia domniei sale i-a fost administrat vaccinul. Ocazie cu care i-am admirat mușchii vânjoși, putând astfel înțelege mai bine care este suportul fizic al zicerii despre mușchi și vrere la care m-am referit mai înainte. 

 Bineînțeles, în situația de față, detensionare nu înseamnă și că lucrurile se vor tranșa cu un „pupat Piața Endependeții!’’, ci doar că, de la Cotroceni, se vrea ca, măcar până la congresul PNL, săbiile să fie băgate în teacă, după cum dă de înțeles apelul de a se renunța la discutarea în public a problemelor acute din partid.  Cerință salutară dar greu de pus în practică dacă ne gândim la  marile nemulțumiri care îi mână în luptă pe vajnicii ardeleni pe care cineva i-a botezat ,,noul grup de la Cluj’’. Comparație nostimă și formulă simpatică nu zic ba, dar la care nu aș achiesa( am zis bine, nu-i așa?) din mai multe motive. Unul fiind acela că exclud categoric încercarea de a compara un politicianist get-beget cum este Ludovic Orban, cu un om politic de calibrul lui Adrian Năstase. După care aș invoca și imposibilitatea de a pune pe picior de egalitate puciul din PSD, în urma căruia Adrian Năstase, premierul în mandatul căruia România a purtat și a încheiat cu succes negocierile pentru admiterea în Uniunea Europeană, a fost înlăturat de la conducerea partidului, cu o dezbatere deschisă asupra situației din PNL, precum Rareș Bogdan și elitele partidului din Transilvania vor să dea semne că își doresc.

 Iar de aici discuția despre mizele și oportunitățile de susținere a inițiativei lui Rareș Bogdan și al ,,noului Grup de la Cluj’’ poate continua, mutându-ne atenția asupra modului în care subiectul ar putea să fie  evaluat,fie la nivelul Uniunii Europene,fie de către noua administrație de la Casa Albă. După modesta mea opinie, dacă în ceea ce privește evaluarea Marelui Aliat Strategic este greu de presupus că subiectul ar figura pe lista ,,furtunii de măsuri’’ pe care președintele Joe Biden le va declanșa în perioada imediat următoare, în ceea ce privește reverberațiile, de fapt șansele de susținere, pentru demersul lui Rareș Bogdan și al partizanilor săi, o asemenea prognoză nu poate face abstracție de câteva date clare. Așa că trebuie să ținem seama că Rareș Bogdan este un europarlamentar care se bucură de un cert prestigiu în familia PPE. Capitol la care nu știu câte argumente am putea avea  și în favoarea lui Ludovic Orban. Prin urmare, nu știu cât ar putea să atârne azi în balanță faptul că domnia sa este fratele lui Ludovic Orban,  fostul negociator șef adjunct și apoi negociatorul șef al țării noastre cu Uniunea Europeană, iar, din 2007, când România a devenit stat membru al UE, comisar european pentru multilingvism. După cum nu cred că i-ar mai impresiona pe actualii decidenți ai UE dacă Ludovic Orban le va  reaminti că, prin căderea guvernului PSD și venirea la putere a guWERNului lui Klaus Iohannis, în 2019, a contribuit la schimbarea majorității în Parlamentul European, așa încât PPE și-a recăpătat majoritatea. Deși nu cred că Ludovic Orban ar face așa ceva și,  chiar dacă prin reducere la absurd ar face-o, nu pot să îi dau șanse  de reușită.       

 Dincolo de aceste amănunte, este limpede că numai un scandal în PNL îi mai lipsea domnului Klaus Iohannis exact acum, când, conform celui mai recent sondaj AVANGARDE, 73% dintre cei chestionați cred că țara merge într-o direcție greșită și numai 24 % ar vota cu PNL-ul. În schimb, PSD, partidul de coșmar al lui Klaus Iohannis et comp, are șansa de a obține 34 % din voturi. Cifre care, evident, îi dau frisoane domnului pseudo-președinte. Cât privește răspunsul la întrebarea de ce chiriașul de la Cotrocenu nu îi susține pe contestatarii lui Ludovic Orban nu aș risca să avansez o soluție categorică. Dar nici nu aș exclude în termeni categorici ipoteza de lucru că, în momentul de față, domnul pseudo-președinte are foarte multă nevoie de serviciile lui Ludovic Orban și ale unui PNL cu el la butoanele de comandă, în vederea rezolvării unor chestiuni pe care,deocamdată, nu are încredere să le lase pa mâna lui Rareș Bogdan și băieților săi. Urmând ca, în cazul în care Ludovic Orban și partizanii săi din PNL nu ar avea viteza de reacție sau, Doamne ferește!, eficiența scontată, domnul care își are  pupitrul de la care face declarații în fața națiunii peste drum de Statuia Leul să își ia mâna de pe el și de pe ei. Nu înainte,însă, de a le spune: „Eu v-am ajutat când ați dat de greu, dar văd că nu ați fost în stare să mă ajuți, așa că adio și n-am cuvinte!’’

 Acestea fiind spus și scrise, ar fi trebuit să punem punct discuției. Doar că, așa cum se întâmplă în orice telenovelă de succes, nu altfel se petrec lucrurile pe scena și în studiourile politichiei carpato-pontico-dâmbovițene. Și uite că tocmai când ne așteptam să citim „Va urma’’, atunci vine marea surpriză!

 Mă refer la știrea că, în zilele următoare, Viorica Dăncilă, fost premier și fost președinte al PSD, își va lansa cartea în care, sub forma unui dialog cu jurnalista  Marga Nițu, își va susținea „partea sa de adevăr’’. Carte în care, judecând după  fragmentele care au apărut pe câteva canale de informații, anumite personaje-cheie, în primul rând din PSD și, poate, nu numai de aici, nu sunt de fel zugrăvite în culori pastel. Situație de care, în pofida calmului afișat de președintele PSD,Marcel Ciolacu, categoric nu avea nevoie acest partid cotat cu 34 % șanse dacă am avea alegeri parlamentare într-un viitor apropiat.   

   Nu vreau să spun că apariția cărții Vioricăi Dăncilă, în această perioadă deloc fastă pentru Ludovic Orban și tovarășii săi, a fost o acțiune premeditată pentru a abate atenția opiniei publice de la subiect, dar asta nu însemnă că aceste două evenimente nu au și ceva în comun. Fiind vorba, și într-un caz și în altul, despre semnale că este urgentă nevoie ca, în ansamblul său, clasa noastră politică, indiferent la ce partid ne referim, să își facă un riguros și sincer bilanț de etapă, schimbând ceea ce este de schimbat în doctrină și în echipele manageriale de la centru și din teritoriu. Exercițiu pe care, nici după alegerile din decembrie 2019, partidele noastre nu l-au făcut invocând lupta cu Covid-19!   

 Și, în acest fel, făcându-se că uită devastatoarele efecte ale politicianismului asupra bunului mers al societății românești. Pandemie cu care societatea românească se confrunta și în anul 1904,atunci când C.Rădulescu-Motru a definit-o,,acel gen de activitate politică-sau,mai bine zis, o practicare meșteșugită a drepturilor politice-prin care câțiva dintre cetățenii unui Stat, tind și uneori reușesc să transforme instituțiile și serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public,cum ele ar trebui să fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale’’.

 Politicianism ale cărui spasme le regăsim și le resimțim, desigur într-o versiune revăzută și adăugită, și acest început de an 2021. 


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de