Preşedintele Lumii Noi

Preşedintele Barack Obama – afroamerican, cu rădăcini musulmane, progresist – într-o America ce se îndoia că un bărbat de culoare ar putea ajunge la Casa Albă, o America aflată în luptă cu fundamentalismul islamic, o America prin excelenţă capitalistă, nu este pur şi simplu rezultatul unui vot de blam acordat pre­şe­din­ţiei lui George W. Bush.

Republicanul moderat John McCain a candidat şi el, într-un anumit sens, împotriva lui Bush şi a aripii dure a partidului. Alegerea lui Barack Obama reflectă în­să, dincolo de războiul din Irak şi criza econo­mică, o mutaţie esenţială în societatea Americană, care a căpătat un chip şi o expresie în persoana unui candidat care a ştiut să asculte mesajul electoratului său.

Victoria lui Barack Obama este aceea a unui politician care a înţeles nevoia unei schimbări profunde de paradigmă, care să redea Americii aflate la moment de cumpănă vigoarea şi capacitatea de regenerare ce au făcut din ea liderul lumii moderne.

Prezenţa unui afroamerican la Casa Albă spune în primul rând minorităţilor de orice fel din Statele Unite, că poporul american rămâne fidel angajamentelor sale de egalitate şi oportunitate pentru toţi, cuprinse în Declaraţia sa de Independenţă şi în Constituţie. Însă ea arată şi lumii întregi că Statele Unite rămân simbolul toleranţei şi multiculturalismului şi în­tind astfel o mână celor care s-au simţit poate alienaţi de unele poziţii în politica externă a SUA din ultimii ani. Un fost musulman la Casa Albă reprezintă o şansă de reconciliere şi mai profundă înţelegere şi comunicare între Occident şi Islam. Un preşedinte american cu ori­gini kenyene înseamnă o promisiune că nevoile şi rolul celor defavorizaţi în jocul de putere mon­dial vor fi altfel luate în conside­rare. Mai departe, toate acestea pot anunţa o întoarcere a multilateralismului şi a unei abordări america­ne mai nuanţate a dosarelor internaţionale ma­jore: Iran, Pakistan, Rusia, retragerea treptată din Irak ş.a.

Cel puţin la fel de important este însă faptul că Barack Obama a ştiut să întruchipeze acele valori pe care americanii le doreau regăsite în politica lor naţională – şi asemenea lor, multe alte naţiuni. Privit cu neîncredere din cauza ti­nereţii sale, Obama a reuşit o performanţă râv­n­ită, fără succes, de toţi politicienii din lume în ultimii ani: a izbutit să mobilizeze electoratul tânăr, a ştiut să îl asculte, să-i câştige încrede­rea si să-l coopteze într-un proiect comun. Prezenţa-record la urne a americanilor se ex­plică, desigur, şi prin îngrijorarea pentru evo­lu­ţia economiei, dar şi prin capacitatea tâ­nă­rului senator de Illinois de a înţelege nevoile şi aspiraţiile generaţiei sale şi a celor mai tineri decât el, de a activa această forţă generatoare de schimbare pozitivă în orice societate.

Acuzat de lipsă de experienţă şi de realism, Obama a arătat că neclintitul crez în forţa voinţei şi a unităţii este în sine un ingredient indispensabil victoriei. Sloganul său, "schimbarea în care putem crede" a demonstrat că încrederea într-un proiect social care pleacă de la nevoile oamenilor şi afirmă că "da, se poate" să oferi acestora soluţii viabile, face în final victoria într-adevăr posibilă. Povestea de succes a unui preşedinte american poate reda astfel energia speranţei tuturor acelor electorate sceptice – din Europa, din România chiar – care şi-au pierdut încrederea în capacitatea politicii de a se apleca într-adevar cu responsabilitate asupra problemelor lor reale.

Chemarea noului preşedinte al SUA la abandonarea "imaturităţii politice şi luptelor între interese meschine", în numele binelui comun şi al răspunderii în faţa oamenilor este proprie unui nou tip de politician, progresist, modern, neapăsat de tarele, temerile şi prejudecăţile trecutului, care îşi percepe destinul în slujba ideilor care îl reprezintă. În discursul ţinut după anunţarea victoriei sale, Obama întindea o mână contracandidatului său învins, John McCain, declarându-şi disponibilitatea de a lucra împreună cu el, într-un gest de remarcabilă maturitate politică – iar acesta îi răspundea la fel, cu profunda înţelegere a nevoii de reconciliere a unei societăţi dornice să abandoneze diviziunile şi să se mobilizeze în vederea autodepăşirii pentru un viitor mai bun.

Victoria lui Barack Obama vine într-un moment crucial, de reaşezări majore în ordinea politică mondială, de decizii econo­mice fundamentale pentru viitorul fiecăruia dintre cetăţenii planetei. Preşedintele se va confrunta curând cu provocări importante, dar a dovedit că a înţeles deja că singura cale de rezolvare a acestor probleme este aceea a echilibrului si raţiunii care să depăşească barierele politice şi ideologice. Reuşita sa şi a Partidului Democrat se datorează preocuparii lor pentru soluţii care să raspundă îngrijorărilor cetăţeanului: acces la îngrijire medicală, educaţie pentru copii, reducerea inegalităţilor sociale, însănătoşirea economiei. Este o victorie a principiilor fundamentale ale social-democraţiei progresiste care sunt sigur că va insufla încredere într-o politică socială responsabilă şi electoratului european, inclusiv celui român, marcate de aceleaşi îngrijorări, într-o lume în care problemele nu mai sunt de mult locale. O lume nouă, care nu mai poate funcţiona cu oameni vechi.