Pseudo-ştiinţifice: sunt evreii mai deştepţi… ori nu?

Sunt evreii mai deştepţi decât alţii? Se pare că da. Recent, doi geneticieni americani au studiat faptul că, din 3% populaţia Americii, evreii au produs 25% din premiile Nobel pentru ştiinţă luate de americani.

În mod constant, cel puţin 20% din top-executivii Americii sunt evrei, 22% din foştii studenţi la toate universităţile Ivy League sunt evrei etc. Sărind peste explicaţiile că şmecheria înnăscută, pilele, ţin unii cu alţii (nu ca noi, românii!), n-au nimic sfânt, faptul a fost constatat încă de prin anii '20, întâi în Germania.

Şi acolo, evreii îi depăşeau pe nemţi prin performanţă intelectuală (procentual la populaţie, desigur), dovadă premiile Nobel şi teancurile de patente de descoperiri şi invenţii, şi câţi evrei nemţi care au reuşit să fugă de Hitler, s-au afirmat în finanţe, bombe atomice şi Hollywood. (apropo, Hitler a pus stop la cercetările genetice, ca "evreieşti în spirit"). Cercetătorii americani Gregory Cochran (etnic scoţian) şi Henry Harpending (etnic scandinav) s-au concentrat tot pe askenazi, adică evrei din Europa şi, preponderent, din Europa de Est.

Cochran şi Harpending au pornit de la un factor genetic nu de avantaj, ci de dezavantaj: evreii askenazi au boli genetice - aici, în USA, li se fac teste înainte de căsătorie şi, dacă amândoi mirii au sindromul Tay-Sachs, ori Canavan, ori Gaucher, ori Niemann-Pick, li se atrage atenţia că ar fi mai bine să caute alţi parteneri, fără aceste sindroame, care pot fi fatale copiilor rezultaţi în pruncie ori pot crea incapacitări pe viaţă - boli neurologice, torsiune distonică, epuizare cronică, cretinism etc.

Cochran şi Harpending cred că defectele genetice sunt moştenite din satele est-europene unde populaţiile au stagnat ca nişte bălţi, uscându-se la soare timp de sute şi sute de ani. Posibil. Dar, dacă la fiecare trei cretini aceeaşi populaţie produce douăzeci de reuşiţi şi cinci genii, cum se explică? Studiul lui Cochran şi Harpending e controversat, dar un lucru pare real: anumite gene au fost avariate, prin resolicitarea timp de sute de ani fără o reîmprospătare din alte populaţii.

Dar... aceleaşi gene, prin dublare şi redublare, creează şi rezistenţe, şi autoimunizări, şi chiar progrese în excelenta genetică, cum ar fi mărirea nivelului de IQ. Un exemplu din alt grup etnic: mulţi africani au un sindrom genetic, anemia sickle cell, produsă de unirea a două copii defecte ale hemoglobinei B. Aceiaşi africani au cazuri frecvente de imunitate la malarie. Malaria produce anemie, genele compensează prin imunitate la anemie!

Cochran şi Harpending poate au găsit secretul isteţimii iudaice: genele defecte facilitează o mărire a inteligenţei. Genele defecte joacă un rol pozitiv, confirmat în laborator, în progresul dezvoltării şi funcţionării creierului. Ne-am întors la darwinism, concentrat pe performanţa bilei. Ce te ajută să supravieţuieşti mai mult decât glagolia din cap? Grupul studiat de Cochran-Harpending e de origine numai din Europa. Evreii originari din ţări arabe, Iran, Turcia, Etiopia, n-au Tay-Sachs, nici nu strălucesc pe lista Nobel!

Deci, sunt mai deştepţi evreii - dar nu numai ăia albi-albi! (rasism secundar). Teoria e plăcută emoţional. Bunul Dumnezeu s-a uitat la creaţia lui şi unde a văzut-o pipernicită, cu nasul strâmb, ori cu ochii încrucişaţi, a zis: nu te simţi nedreptăţită, suflare a dumnezeirii mele, îţi voi da mintea viitoare a lui Freud ori Einstein. Dacă un evreu american are un IQ de 115, iar IQ-ul europenilor ne-evrei e 100, propulsia către Nobel e mai mare la un creier de 115 decât la unul de 100, ca acceleraţia la un Maseratti faţă de o Honda. Dar...

IQ-ul nu e dat o dată, la naştere. El se schimbă, el variază în raport de condiţii, şi la indivizi, şi la generaţii, şi probabil chiar la naţii. Un elev de liceu în vacanţă înregistrează mai puţin la IQ decât când citea la examene. Într-un cerc de savanţi, un cercetător nou admis începe să zbârnâie şi să strălucească. Contrar, IQ-ul într-o familie de mexicani care culeg lăptuci rar trece de 90. Mintea omenească e ca un muşchi - flexează-l, o să crească. Stimularea intelectuală e cheie, stimularea pe multe generaţii e şi mai cheie (evreii habar n-aveau că exilul o să le priască la minte!).

Două practici pe multe generaţii, refugiul în studiu şi necesitatea poliglotiei au fost multă vreme aproape exclusiv evreieşti. Iată-le beneficiind unui grup american nou: asiaticii. Predau un curs despre cum să scrii scenarii de film la Universitatea Chapman. Nu mă pot mişca de studenţi coreeni, născuţi în SUA, fireşte. Se mai adaugă ceva: într-o familie cu un pic de bani şi respect pentru studii, copiii au mai multă încredere în ei şi mai mult spirit de întreprindere, ştiu mai mult despre drepturile lor în viaţă, sunt mai conştienţi de ce le datorează societatea, simt că merită să fie recunoscuţi şi recompensaţi.

Sunt mult mai rar timizi ori agresivi din timiditate. Şi iată cum mă conving că Tay-Sachs n-are legătură cu succesul evreilor - oricum nu mai mult decât pilele! Sârguinţa şi disciplina intelectuală mi se par mult mai valabile. Mă gândesc să-mi măsor IQ-ul. N-oi fi şi eu mai deştept (stimularea intelectuală!) de când scriu în două limbi, româneşte şi englezeşte?