Puiu şi Gigi

Faptele sunt simple, încurcate, stupefiante. Dosarul Sechestrarea a adus ce n-a adus Valiza. Gigi Becali şi-a prins hoţii, Ăşi-a recuperat limuzina şi, cu armata personală de K1, i-a pus pe manglitori să-şi ceară iertare, să jure cu mâna pe merţan că nu-i mai împrumută bunurile.

Afectaţi emoţional de lacrimile borfaşilor îndesaţi în 4x4, mascaţii au dat iama prin proprietăţile din Pipera ca odinioară prin sexi-aşramurile parfumate ale lui Bivolaru. Puiu Popoviciu şi Gigi Becali sunt ghioceii ce vestesc o campanie electorală frumoasă, plină de conţinut şi de iubiri ratate.

Să fim exacţi, de-a lungul capitalismului, autorităţile l-au protejat până peste poate pe cetăţeanul Gigi B. Nu l-au lăsat să-şi facă bancă. Nu i-au permis să-şi deschidă televiziunea Becali TV. Mai mult, creând metafora cu Valiza, Parchetul i-a comunicat că procurorii sunt cu urechile pe el. Gigi n-a înţeles nimic din bunăvoinţa DNA. Cazul Popoviciu i-a venit ca o mănuşă, aşa că s-a aruncat în bazin ca Newman, în Seinfeld, urlând: Tâmpiţii la o parte! A lăudat DNA-ul şi s-a răţoit la preşedinte, gelos că i-a luat apărarea lui Puiu. Gelozia e o formă de iubire. I s-a părut că preşedintele a mizat pe Puiu şi s-a simţit trădat. A tras în licurici din toate poziţiile. Ce-a fost la gura lui în direct şi la oră de vârf a devenit piesă grea la arhiva de suflet a dosarului. Dacă ar fi avut Becali tv, l-ar fi călcat în picioare ca la "Trădaţi în dragoste". Ignorând simţămintele alese invocate mai sus, mascaţii au năvălit în Pipera şi l-au găsit pe proprietar în chiloţi. Escortat de patru dube, Războinicul a fost condus la Poliţie cu Mercedesul propriu. Pe scaunul din dreapta se afla un mascat. Neam de neamul lui n-a mers cu Mercedesul. Se foia de nervi. Cui naiba să se laude şi el, bă, că ăla cu cagulă din dreapta eram eu, eu cu Gigi în Mercedes!

Măgureanu a avut dreptate. Drumul lui Popoviciu din Băneasa la DNA a deschis sezonul la trasul în ţeapă. Puiu şi Gigi dau de veste că turnirul electoral are la bază criteriul sfânt verificat în dragoste şi NATO: fidelitatea faţă de licurici. Cu corolarul de rigoare: cu licuricii nu te baţi pe burtă. Gigi nu e în cătuşe, Gigi e la reeducare. Ca să înveţe să iubească licuricii, potrivit ultimului şlagăr de Pipera: să nu uităm nicicând să iubim licuricii. Fiindcă licuriciul e-n toate cele ce sunt, cum era partidul comunist în tinereţea lui Dan Deşliu. Puiu şi Gigi au inaugurat lista lui Măgureanu, pe care vremurile îl confirmă. Vin arestările! Planul era făcut, îşi aştepta debutul, îşi caută împlinirea. Începutul l-au făcut două personaje ale căror destine se măsoară cu hectarul. Primul e discret. Tace şi face. Al doilea are gura mare. Enormă. Astăzi, Puiu din Băneasa e pus în umbră de Şoimul din Pipera, rămas şi fără valiza cu bani şi fără şireturi.

Gigi zice că aici e mâna lui Tutilescu. Tutilescu, dimpotrivă, că e mâna procurorilor. Analiştii analizează: e mâna lui Puiu Popoviciu, care are dosar mulţumită lui Gigi. Analiştii au rolul ca din orice întâmplare şocantă să scoată un înţeles la îndemâna tuturor. Adică politic. Dar, ziceam, în România politica este iubire. Flower Power. Paranteză.

În timp ce Mihai Viteazul defila prin Pipera cu mascaţii după el, ciorditorii care-i săltaseră maşina în ianuarie se tăvăleau pe jos de râs, de atâta libertate. Latifundiarul i-a pedepsit în portbagaj conform credinţei în valorile personale. Credea că, dacă te apără Cel de Sus, banii, muşchii lui Zmărăndescu, victoriile Stelei sunt suficiente pentru reuşita în viaţă. I-a trecut. Sechestraţii au invocat drepturile hoţului şi au făcut plângere. Iar procurorii şi-au făcut datoria cu celeritate, cum cere UE. Suntem daţi dracului.

Începe să prindă contur premoniţia micului Paleologu, fiul marelui Conu Alecu: nici Brătianu nu l-ar învinge pe Băsescu. A trebuit s-o zică. Intelectualii de ultimă oră (în absenţa lui Liiceanu & comp.) completează fericit băile de mulţime.

Încolo, viaţa merge înainte, vorba lui Piţurcă, nepotul lui Pitagora, care calculează în euroii personali şansele matematice ale naţionalei. Lăcătuş îşi face singur echipa, urlătorii de la peluză sunt trişti, şi-au pierdut obiectul vocalizelor şi vor trebui să vadă meciul doar cu bere şi seminţe. Lipsit de aplombul tv al lui Gigi, simplul cetăţean aflat sub vremi zice: Băi, în ce ţară trăim!
Cum o fi vremea în Congo?