Raiul din lista mea

Deşi îmi place să arunc din lucrurile pe care nu le mai folosesc, am reuşit să păstrez toate agendele, chiar de pe vremea când în Bucureşti numerele de telefon aveau numai şase cifre.

Am regăsit de curând o agendă în care notasem, într-un moment de extaz, însemnări de la ţară. Era un Paşte cu parfumuri de primăvară şi o linişte în care trebuie că totul îmi era pe mare plac. E o listă pe care după ani am recitit-o cu emoţie şi, deşi plâng greu, mi-au dat lacrimile. Mă întrebam dacă m-au lăsat nervii sau textul e chiar emoţionant. Aşa că l-am încercat pe Răzvan. Şi am avut o mare satisfacţie să văd cum i se umezesc şi lui ochii, cum încearcă să-şi facă de lucru prin casă pentru a se ascunde. Asta m-a ambiţionat să merg mai departe şi am testat cu buna mea prietenă Jo. Şi ei i-au dat lacrimile, şi au mai fost câteva prietene.

Iată ce scriam de la ţară. Era în 2004.

Iubesc raiul din:

Cârpele albe ca neaua, tifon şi molton pentru praf, găleata emailată cu lalele, carafa de lut cu liliac mov, spălatul pe faţă cu apa de ploaie, măştile cu argilă, pudding-urile cu vanilie şi lămâie, lecturile delicioase - Argetoianu, Cele Opt Raiuri - Martha Bibescu, filmele - în contrast total cu ţara: "Funny Face", "Le petit baigneur", săpuniţele de toate aromele, coriandru, lavanda, periuţele de lemn, curăţatul argintăriei cu cenuşă, polonicul simpatic, camera cu rufărie, lumină, parfum de detergent, fierul de călcat ca o maşină veche americană, bolul mare cu multe lămâi, fotoliul din baie, plita şi armonia băii parfumate, draperiile cu fluturi şi pelin din dormitor, Răzvan, harnic şi fericit, citind poezii în timp ce ploua prin acoperiş în oalele de supă emailate, pâinicile Dumnezeieşti făcute de Răzvan, mâncarea de ştevie din vasul oval negru (gătită la cuptor, cu dragoste, de Răzvan), măturile de lemn, găleata cu cenuşă şi vătraiele, numai lemn şi tablă, lalelele din grădină, liliacul înflorit, norii proiectaţi pe cerul din fundul grădinii, iarba, coţofenele şi fluturii, vântul, pomii înfloriţi, vinul roşu de la papa şi smerenia înainte de fiecare masă, rugăciunea spusă din suflet, cu lacrimi, gustările cu ceapă verde şi pâine caldă, bufetul mamei cu şarlota de Olanda, sosierele, polonicul de porţelan, toate paharele gravate, soba cojită din dormitor, cu mine călare, tihna dormitorului cu dimensiunile ideale: lumina caldă a veilleusei cu abat-jour vesel orange, lectura, mama - fotografia ei râzând - mă protejează de tot! E bine cu ea!, boraxitele de prin sertarul cu lenjerii albe, dantele, frânghia cu rufe dansând în vânt, mirosul de mare din ţesături, uşa primitivă de la baie cu balamalele de Ev Mediu, vopseaua scorojită pe uşa de la intrare, ca o bunicuţă cu umor, listele şi planurile mele, visatul la chiuveta de piatră de Viştea, la gardul comun cu casa a II-a, la renovări, la hectare şi trândăvie...