Boc e un fel de regină a muncii. Transbordarea lui pe puţinele şantiere mobilizează conştiinţele mai vârtos ca plecatul la căpşuni. Aflat pe centura Ploieştiului, Boc, cu mânecile suflecate până la brâu, a decretat solemn: "Din toamnă începe relansarea economiei". N-a precizat ora.
Ceea ce credeam că va fi un provizorat de criză se eternizează. Aplombul premierului Boc e de nestăvilit: umblă pe şantiere, dă drumul la aforisme. Tăriceanu s-a călit şi el tot în ultima parte a mandatului. Dar din pumni. Din pumnii lui Băsescu. După reîncărcare, Tăriceanu a fost unul dintre cei mai aprigi adversari ai preşedintelui. De ce nu l-au lăsat liberalii să candideze la preşedinţie e un mister.
Boc se înalţă ca în basme, dar nu din pumni, ci din munca om la om, gură la gură. Revigorat de strădaniile preşedintelui, Boc îşi imaginează o Românie pe măsura declaraţiilor lui. Zicea unul într-un film american: "Dacă vrei să afli cum trăieşte un popor, fii cu ochii pe primul-ministru". Iată deci câteva din pildele lui Boc, mulţumită căruia, veţi vedea, am învins criza.
Ziua de lucru a premierului este un imbold. Dacă Boc se scoală cu noaptea-n cap, românii vor fi pe străzi la şase dimineaţa într-un elan de solidaritate. Motivul succesului e deconspirat de şeful Executivului. "În vara asta, infrastructura nu are vacanţă. Pe Autostrada Bucureşti - Ploieşti am găsit la lucru 650 de oameni şi 400 de utilaje. Aşa-i la români, trebuie să stai cu ochii pe ei ca să-şi facă treaba". Ăsta e secretul. Boc e un fel de regină a muncii, transbordarea lui pe cele câteva şantiere mobilizează conştiinţele mai vârtos ca plecatul la căpşuni.
Aflat pe centura Ploieştiului, Boc, cu mânecile suflecate până la brâu, a decretat cu eroism, ca în primul film românesc făcut de comunişti, "Răsună valea": "Din toamnă începe relansarea economiei". Adică. S-a terminat cu căderea, se produce fenomenul de stagnare, care precede relansarea. Date fiind imponderabilele crizei pe plan mondial, premierul n-a precizat ziua şi ora. Propoziţiile de acest tip susţin moralul mai abitir decât mărirea pensiilor cu doi la sută. În plus, fiind caraghioase, îl scutesc de afirmaţii penibile pe preşedinte, care, după istoria salariilor profesorilor şi optimismul privind criza financiară pe plaiuri mioritice afişat la instalarea guvernului, şi-a potolit elanurile. A mai scăpat câteva mărgăritare la botul Loganului, alături de Ciuhuleasca (în 2010 se opreşte căderea, începe înălţarea), dar cam atât. Revin.
Declaraţiile premierului pleacă din adâncuri. Sunt ca ordonanţele de guvern: însufleţesc, spulberă îndoielile. Credem că moralul premierului poate fi rodnic şi în alte domenii. Cum ar fi. Din această toamnă încetează inundaţiile. Vă aduc la cunoştinţă o chestiune de ultimă oră: vom avea cel mai bun an agricol. Din noiembrie pot să vă fac această dezvăluire în premieră, se opresc alunecările de teren în toată ţara.
La tăierea panglicilor centurii oraşului Gherla, Boc felicita constructorul, populaţia, ministerul de resort. Inflamat de strălucirea momentului, a plusat scoţând la iveală o mulţumire personală:
"Cu reuşite, cu nereuşite, avem cel mai mic număr de şomeri din Europa". Era la puţin timp după ce luase ouă în capotă la Timişoara.
Memorialul Boc merge înainte:
"La 1 decembrie vom avea 42 de kilometri de autostradă (Transilvania)". De curând: "Statul trebuie reformat. Gata cu golăneala!". Ideile preluate în timp de la preşedinte prind aripi. Înălţarea pe vârfuri a lui Boc este astăzi o metaforă. De fapt, se ridică la înălţimea răspunderii de şef al executivului. Nu te faci că eşti prim-ministru, eşti prim-ministru. Formulările din ultima vreme ne descoperă un premier implicat, cu poporul şi pentru popor, în stare să gândească singur. "Gata cu golăneala!" e contribuţia lui Boc la ideea prezidenţială.
Tot pe centura Ploieştiului, premierul a abordat scandalul Mircea Băsescu. A făcut-o atent, să pară îngrijorat, dar să nu spună nimic. A luat atitudine prevenitor, să nu dea ca nătruiul cu băţul în baltă. De aici stupefianta declaraţie: "Directorul Cazacu trebuia să-şi dea mai demult demisia". Şi a terminat radios: "Populaţia României trebuie să reţină că nu s-a făcut nici o afacere". Păi de ce? Poate era o afacere bună pentru ţară. Inconştient, în mintea premierului a funcţionat prezumţia de vinovăţie. Dacă fratele Băsescu mersese pe blat, era clar că urma o corupţie, o manglă naţională. "De reţinut era că firma n-a apucat să...".
De fapt, Boc habar n-avea despre ce era vorba. Căzuse exact cum urăşte ardeleanul să cadă, între dracu' şi frate-su. A ieşit şi el cum s-a priceput dintr-o situaţiune care-l putea băga în rahat: demn, just, dedicat binelui public. Bine că nu s-a furat!
Un autentic premier se naşte acum, la spartul târgului.