Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preambulul Declaratiei votat vinerea trecuta in parlamentul de la Barcelona ,proclama “ Constituirea Republicii Catalonia ca Stat independent si suveran, stat de drept , democratic si suveran “ . De aici incep mirarea , surprinderea si firestile intrebari care se adreseaza semanticii batranului termen democratie . La vot au participat cei care sunt adepti separarii Cataloniei de Spania, ceilalti au parasit sedinta inaintea votului . Cei ramasi sunt majoritari in parlamentul catalan dar nu si reprezentanti ai majoritati populatiei Cataloniei .
Raspunsul clar si fara echivoc al Madridului si in mod deosebit dupa demonstratia adeptilor pro-unitate de duminica de la Barcelona a creat luni la revenirea la munca a barcelonezilor, o nedumenire totala. Totul a fost amplificat de stirile care vehiculau ideiea ca liderul separatist parasise “ disputa pentru independenta” pentru azil in Belgia , singurul stat din UE ce oferea aceasta sansa.
Independenta regiunii a fost o tema consemnata de istorie cu multi ani in urma. La 6 octombrie 1934, Lluis Companys, presedintele guvernului autonom al Catalaniei proclama acelasi lucru , cu nuantele de rigoare , raspunsul comandamentul militar de atunci a fost declararea instantaneu a starea de razboi, finalizata in prima faza cu peste 80 de morti. Dezastrul ce a urmat nu este placut de reamintit nici chiar spaniolilor mai in varsta . In acest context, premierul spaniol a respins incercarea separatista activand art. 155 ce a permis dizolvarea instantelor administrative ale Cataloniei , implicit anularea tuturor prerogativelor privind imunitatea parlamentara . In acest moment, liderii separatisti au “ aflat “ ca sunt intr-un stat unitar recunoscut de intrega lume si ca in acest moment, Madridul a fost si este sigurul conducator. Cine se face responsabil de crearea acestei situatii tensionate, cu efect de loc de neglijat , asupra unitatii Europei ?
Cu luciditatea impusa de analiza posibilelor consecinte ne putem indrepta spre liderii de la Bruxelles . Nu a trecut mult de la referendumul de la 1 octombrie cand liderii institutiilor comunitare s-au inconjurat de discretie de o anumita ezitare, lasand lejeritate miscarilor liderilor separatisti, care a dus la ce se intampla acum.
Este adevarat, cu o anumita intarziere, la finele saptamanii trecute premierul Rajoy a primit din partea liderilor europeni, in cadrul Consiliului European, sprijinul pentru actiuni ferme , legale , pentru oprirea tentativei de distrugere a unitatii statului spaniol. Presedintele Consiliului European , Donald Tusk , asigura ca singurul interlocutor este Spania sugerand guvernului spaniol ca este bine sa foloseasca “ forta argumentelor si nu argumentul fortei “ , in aceasta disputa.
SUA , prin documentul difuzat la Departamentul de Stat de Heather Nauert , purtator de cuvant , a sublniat “ Catalonia face parta integranta din Spania iar SUA sustin masurile constitutionale ale guvernului spaniol care vizeaza mentinerea unei Spanii puternice si unite” .
Aceste importante pozitionari puteau opri mai devreme “ delirul insurectional al liderului extremist Carles Puigdemont “.De ce asemenea incercari de separare de interesele statului national si ale Europei nu servesc continentului? Pentru ca dupa cele intamplate cu Brexit ,devenit cosmar, a venit lovitura de stat a guvernului Puigdemont care a impus unei intregi populatii regionale, aspiratiile secesioniste ale unei minoritatii. Astfel de miscari privind proiectul unitatii europeane nu ajuta o Europa aflata in profunde momente de reasezare. Poate ca anumite interese straine au considerat ca acum este timpul relansarii procesului separari unor regiuni din cadrul statelor independente .
Poate fi intamplatoare vizita la Barcelona a unuia din liderii Osetiei de Sud , teritoriu desprins de Georgia cu largul sprijin din partea Rusiei ? Anumite asocieri facute cu dezmambrarea Jugoslaviei cu referendumuri consultative privind sporirea autonomiei , cazul Venetiei si Lombardiei, nu sunt intamplatoare acum cand in Europa mai sunt alte 5 focare pentru autonomizare cu tendinta clara de spargere a unitatii continentului. In aceste conditii, privirea este atintita spre Bruxelles care trebuie sa-si ia rolul in serios in privinta construirii unei Europe unite.
Ce s-a intamplat acum in Catalonia poate deveni o lectie pentru viitorul proiect al unitatii Europei ,daca va fi luat in seama , daca nu, va deveni manual pentru separatistii care nu vor inceta sa incerce.
