x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Resetarea de la Davos și disperarea de la București

0
Autor: Serban Cionoff 11 Noi 2020 - 12:51
Resetarea de la Davos și disperarea de la București


Nici că ne-a fost de mare  mirare  dacă, ieri seară, la telerecitalul care numai conferință de presă nu poate fi numit, pseudo-președintele Klaus Iohannis a continuat să își reverse ura asupra PSD-ului. De data asta,însă, chiriașul din Dealul Cotroceni încercând să încropească o justificare- zice-se pe principii democratice moderne- pentru insistența cu care ține cu orice preț să își impună marota, alegeri parlamentare pe 6 decembrie. Din respect pentru timpul și răbdarea cititorului, nu am să reiau beția de cuvinte cu care personajul a vrut să își pledeze cauza, de ajuns să reținem că aceste apropiate alegeri ar fi (cică!) de natură să dea un parlament în care inamicul public numărul 1, firește PSD-ul, nu va mai fi „majoritatea toxică”, ba chiar, visează pseudo-președintele, nici măcar nu ar mai intra în noul legislativ al țării.

 Din fericire, pentru noi, și din nefericire, pentru Klaus Iohannis și băieții lui, această pălăvrăgeală fără cap și fără coadă este din ce în ce mai departe de a convinge oamenii cu judecată și cu bun simț, care s-au lămurit că adevărata cauză pentru care se dorește cu orice preț ca alegerile parlamentare să se țină în prima duminică a lui decembrie 2020 este teama crescândă că, dacă s-ar vota în primăvara anului viitor, atunci marele perdant va fi tocmai PNL-ul! Partidul-anexă al lui Klaus Iohannis. Partid aflat, și așa, în cădere liberă după modul de-a dreptul catastrofal în care a gestionat ( adică nu a gestionat!)criza Covid-19 și, de fapt, treburile țării de când a venit la guWERNare.  Dovada că acesta este adevărul am avut-o, aseară atunci când, întrebat de o jurnalistă dacă nu crede că măsurile aberante ale guWERNanților care lovesc direct micul fermier român și favorizează fățiș supermarketurile gestionate de peste mări și țări, pseudo-președintele s-a făcut că nu pricepe unde bate vorba și s-a declarat foarte încrezător că tot PNL-ul va fi câștigătorul alegerilor. Predicție prin care,încă o dată,  Klaus Iohannis și a acoliții lui dovedesc că își iau dorințele drept realitate ca să nu spun mai direct că demonstrează să sunt niște autiști sadea, dar pe care din ce în ce mai multe sondaje de opinie o contrazic.

 Există, însă, și alte motive ale spaimei (nemărturisite,încă) a lui Klaus Iohannis. Mă refer la cele care s-ar putea ivi din analiza unor fenomene, procese și tendințe din lumea de azi, ca și din proiectul pentru cea de mâine, pe care le conține cartea „Covid -19 Marea Resetare”, scrisă de Klaus Shwab și Thierry Malleret, influente personalități ale faimosului Forum Economic Mondial de la Davos. Carte  lansată în luna iunie a acestui an, dar despre  care, la noi, nu s-a discutat până acum, dintr-un motiv pe care îl spune, în mod tranșant și categoric Octavian Știreanu, cel care a comentat foarte recent principalele ei orientări și prevederi: „leadership-ul dâmbovițean nu are nici nivelul intelectual nici disponibilitatea de se racorda la dezbaterile de idei ale lumii contemporane, nici de a stimula societatea românească măcar să cunoască marile teme care-i preocupă pe liderii mondiali”. Acesta fiind și motivul pentru  care  am ales să discut subiectul aici, în coloanele jurnalului, redutabil și credibil for al dezbaterilor de idei și al confruntărilor deschise a punctelor de vedere.

  Care ar putea fi, de data aceasta, motivele pentru care leadership-ul, camarila de la Cotroceni, se teme ca opinia publică din arealul carpato-pontico-dâmbovițean să cunoască proiectul pe care foarte probabil îl va adopta reuniunea Forumului de la Davos din ianuarie anul viitor?- iată o întrebare căreia voi încerca să îi dau răspuns ceva mai departe. Până atunci, țin să menționez că printre ideile-forță ale acestui text programatic se află cea exprimată în această extrem de semnificativă frază: „pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate care va influența, reimagina și reseta lumea de azi”. Fiind vorba, evident, despre confruntarea globalism- suveranism. Confruntare în care ,după cum prea bine se cunoaște, protagoniștii Forumului de la Davos se situează în mod categoric în tabăra globaliștilor.

 Confruntare în cheia căreia sunt  sau pot să fie interpretate și alegerile din Statele Unite ale Americii. Alegeri despre care, Octavian Știreanu scrie că „n-au fost între Trump și Biden” și că, în realitate, „ele au reprezentat doar o ocazie potrivită pentru o confruntare în câmp deschis între două opțiuni cardinale pentru viitorul omenirii”. Opțiuni  pe care autorii cărții menționate le numesc „Marea Resetare” (globalism n.n.)care va aduce”o lume mai inclusivă, mai rezistentă și mai durabilă în viitor” și „Marea Inversare”(suveranism n.n.) în care nu vom avea decât „mai multă sărăcie, mai multă fragmentare și mai puțin comerț”. În acest scop, cartea scrisă de Klaus Schabb și Thierry Malleret, personalități marcante ale elitei decidente de la Davos, preconizează și o schimbări care vor fi necesare și care vor fi analizate și, foarte probabil, aprobate de reuniunea din ianuarie viitor.

   Îmi este greu să spun dacă elitele voioasei liberei cugetări care asigură prompta și corecta informare a pseudo-președintelui Klaus Iohannis i-au suspus atenției un rezumat al cărții sau, măcar, i-au povestit câteva dintre ideile sale principale. Inclusiv sau mai ales avertismentul că, pentru traducerea în viață a deciziilor ce urmează să fie luate la apropiata reuniune a Forumului Economic de la Davos, se află cea care se numește „măsuri care vor fi luate”. Măsuri între unii comentatori  consideră că se înscrie și alegerea celui de-al 46-lea președinte al Statelor Unite în persoana lui Joe Biden. Noul președinte american fiind recunoscut ca exponent și promotor al mondialismului, punct forte în doctrina Partidului Democrat și al campaniilor lui Georg Soros. Măsuri care vor include  și reevaluarea resurselor umane, păstrarea sau înlocuirea unora dintre cei aflați la conducerea acelor state care,prin forța împrejurărilor,sunt angajate în campania „Marea Resetare/Marea Inversare”.  

  Ipoteză care,dacă se va  adeveri, va genera o situație în care nu știu cât îi va fi de folos lui Klaus Iohannis șapca de marinar cu care l-a cadorisit Donald Trump atunci când i-a acordat audiența la Casa Albă. După cum nu pot spune cu certitudine dacă sunt sau nu sunt doar întâmplătoare tot mai apăsatele critici pe care i le-a aduce actualului chiriaș de la Cotroceni predecesorul său, Traian Băsescu, acum europarlamentar și nici dacă aceste critici sunt sau nu susținute de relațiile speciale pe care Amiralul Dezastrului Național le-a avut cu persoane și cercuri de afaceri din anturajul celui considerat ca și ales  Președinte al Statelor Unite. Nu de alta dar, foarte recent, un personaj foarte apropiat lui Băsescu a lansat un mesaj extrem de entuziast în care ne spune ce bine ne va fi după ce Joe Biden va fi instalat la Casa Albă. Pluralul colectiv care, firește, îi include, în primul rând, pe Traian Băsescu și pe cei din anturajul său politico-financiar și al cărui efect contrar îl vor încasa foștii și (de ce nu?) actualii diriguitori ai României.

 Iar dacă la această trecere în revistă a factorilor de risc pe care i-ar putea prezenta,pentru Klaus Iohannis, punerea în aplicare a  „schimbărilor necesare” ce vor fi decise la reuniunea de la Davos adăugăm și mai multe gesturi rebele față de mini-dictatorul de la Cotroceni, venite de la fruntași și promotori de mesaj ai USR –ului, el însuși un partid adept al viziunilor mondialiste, atunci avem încă alte motive să credem că teza „să avem un parlament fără PSD”cu care acesta defilează este numai o lozincă  propagandistică de fațadă.  Pe când, în realitate, s-au acumulat mai mulți factori de risc, deocamdată în stare latentă, de care pseudo-președintele (încă) în exercițiu de teme din ce în ce mai mult și de care ar dori să scape apăsând la maxim pe pedala ținerii alegerilor parlamentare numai și numai în luna decembrie. Alegeri care, speră și vrea să îi dea și „parlamentul meu”, care îl va scăpa de amenințarea demiterii în urma unui referendum național.

 Sabie a lui Damocles la care, dacă votul din 6 decembrie îi va fi favorabil, nu ar fi exclus să recurgă Opoziția, după atât de desele și atât de grave încălcări ale Constituției pe care Klaus Iohannis le-a comis și le comite.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de