Azi cedez mare parte din spațiul meu de editorial unui puști. Dar nu doar pentru talentul excepțional pentru care i-am felicitat în particular pe parinti! Textul lui, citit pe blogul “mothersandthecity.ro”, a avut efectul unui duș rece. Un exercitiu simplu (folosirea unor omonime într-o compunere) l-a dus la pușcărie pe copilul din povestea noastră. Nu, nu stă deloc la TV, nu aude des astfel de discuții, doar trăiește în România. Țara care parcă nu se mai face bine. Vă las să vă delectați cu textul și să vă gândiți cum putem scoate spaima asta din noi.
„Eu am vrut să merg la grădina zoologică. Înainte de a pleca am luat o pară din propriul meu păr.
Am ajuns la grădina zoo. Am văzut tot felul de animale. La un moment dat am văzut o broască mică şi drăguţă dar otrăvitoare.
Am ajuns la leu. Nu aveam voie să batem în geam dar eu am bătut şi geamul s-a spart. Leul a evadat şi a ucis câţiva oameni şi 24 răniţi grav. A venit poliţia şi ambulanţa. Am primit o amendă de 34 000 de lei. Am mai primit o amendă pentru că am vrut să mituiesc poliţistul cu 1 leu (ultima bancnotă pe care o aveam în portofel) şi un ceas de aur.
Am fugit spre maşină pentru a scăpa dar poliţiştii m-au înconjurat.
A venit un poliţist fără păr la geamul maşinii mele. Am încercat să-l lovesc cu un par în cap. Pentru gestul acesta am fost băgat la puşcărie pentru 6 ani.
Par cam supărat pe mine pentru gestul pe care am vrut să-l fac. Am vrut să evadez verificând singura broască de la celulă, să văd dacă e slab încuiată dar nu era.
Sunt sigur că vor fi cei mai urâţi 6 ani din viaţa mea!”
Textul il cititi si aici:
http://mothersandthecity.ro/how-they-beat-us/cum-am-ajuns-la-puscarie-de-matei-huc/