Rugăciunea Seninătăţii

'Doamne, te rog, da-mi gratia de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba. Doamne, da-mi puterea de a schimba lucrurile pe care nu le pot ac­cepta.'

Asta-i Rugaciunea Se­ninatatii, specifica unor spatii cultu­ra­le occidentale. Ea s-ar putea dovedi plina de virtuti si de miez pentru orice inima si pentru orice minte umana aflate in dificultate. Evenimentele vietii ne aduc adesea vapaia si zbuciumul, ca si sentimentul ne­putintei de a schimba o situatie, precum si dorinta arzatoare de a schimba situatii pe care nu le putem accepta in acele momente.

Daca a picat copilul la Bac sau esti chiar tu copilul care trece prin asta, daca esti bolnav sau cineva din preajma ta este bolnav, daca te-a parasit cineva sau ai parasit pe cineva, daca iubesti si nu esti iubit sau invers, daca n-ai slujba si-ti pare ca neputinta de a te aseza pe un drum in viata te cuprinde ca un virus dis­trugator, atunci Rugaciunea Seni­natatii ar putea sa te ajute.

Fie si daca-ti amintesti ca nu esti tu acela care accepta ca uneori lu­cru­rile nu pot fi schimbate, ca ac­cep­tarea insasi este o stare de gratie, este un dar si un har divin atunci cand este, iti poate ameliora starea inte­rioa­ra. Te poate aduce putin mai aproa­pe de adevar, putin mai aproape de natura existentei si mai aproape de smerenie. Caci iata ce spune Rugaciunea Seninatatii: nu tu esti acela care accepta; acceptarea nu este o stare a Eului, acceptarea nu vine din Egoul omenesc. Accep­ta­rea este o stare a Gratiei Divine, un dar de la Dumnezeu. Daca ac­cep­tarea vine, se intampla pentru ca Gratia coboara in inima ta, in mintea ta. Gratia divina este responsabila de acceptare; tu esti responsabil pentru rugaciune. Tu trebuie sa ceri. Tu poti doar sa ceri. Egoul cere. Eul alege sa-i ceara lui Dumnezeu acceptarea, dar nu ti-o poate darui doar de la el insusi. Acceptarea-i o stare a Gratiei Divine. Iata ce minunat; pana sa citesc Ru­gaciunea Seninatatii nu ma gandisem ca acceptarea ar putea fi expresia unei stari de constiinta atat de inalte, expresia harului sau a Gratiei Divine.

In acelasi timp, puterea de a schimba lucrurile pe care nu le poti accepta este tot un dar divin. Nu-i intamplator daca accepti si daca nu accepti. Nu-i o intamplare daca poti sau daca nu poti. Nu-i o stare umana obisnuita in puterea de a accepta ca exista pe lumea asta lucruri care nu pot fi schimbate si nu-i o stare umana obisnuita aceea de a nu accepta anumite lucruri, de a te indarji, de a urca Everestul, de a lupta si a avea pu­terea sau energia necesara pentru a pune in miscare schimbarea. Nu vine din Eu acceptarea, nu vine din Eul omenesc puterea de a te opune.

Oricare dintre aceste trairi poarta pecetea inconfundabila, fantastica a Gratiei Divine. Sunt lucruri care pot fi schimbate si lucruri care nu pot fi schimbate. Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam si lucruri pe care trebuie sa le schim­bam. Tot ce putem face cu Egoul, tot ce putem face de la noi este sa facem rugaciunea, caci prin ea cerem interventia divina. Prin ea recunoastem autoritatea divina, care ne va ghida din interior in mod precis si clar catre acceptare sau catre puterea de a face schimbari.

Ma gandesc cum adesea noi ne straduim sa acceptam cate-o situatie de viata, ne caznim amarnic, ne stoarcem energia in cazna acceptarii si ne izbim de stari, de emotii, de trairi interioare, ca si de evenimente de viata ce se opun starii noastre.

Vedem ca nu putem accepta sub nici o forma in interior situatia. Alteori ne stra­duim sa schimbam situatii de viata si, in fapt, ar trebui sa le acceptam. Eul nu stie ce sa faca. Eul omenesc are nevoie de ajutorul divin pentru a alege actiunea corecta si, cand spun asta, ii spun si acceptarii 'actiune'. Rugaciunea sincera ne poate fi de folos atunci cand nu stim daca avem de acceptat sau de gasit in noi puterea de a schimba o situatie neplacuta. Rugaciunea Seninatatii ne spune ca acceptarea lucrurilor, ca si puterea de a le schimba sunt stari divine. Fara a ne fi date de sus, noi le putem confunda, putem actiona pe dos, putem actiona din Ego, iar conse­cintele ac­tiunii noastre nu pot fi unele fericite.

Sa nu ne mai pierdem prin stari de confuzie si suferinta cand simtim ca nu avem acceptare pentru o situatie, caci se intampla asta doar pentru ca pu­terea de a o schimba ne este da­ruita, este prezenta in interiorul nostru. Iar daca nu putem schimba, nici asta nu-i o intamplare; Gratia Divina ne va darui acceptarea.

Amandoua sunt posibile cu o conditie: noi sa cerem, Egoul sa inteleaga provenienta divina a acceptarii si a puterii care ne ajuta sa schimbam lucrurile.