Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intrarea în PD-L a lui Sever Voinescu şi a lui Cătălin Avramescu nu este una spectaculoasă, nu este una surprinzătoare. Nu antagonizează cu activitatea lor de pînă acum. În calitatea lor de comentatori publicaţi de un ziar sau invitaţi de televiziuni nu au oferit informaţie, ci opinie.
Intrarea în PD-L a lui Sever Voinescu şi a lui Cătălin Avramescu nu este una spectaculoasă, nu este una surprinzătoare. Nu antagonizează cu activitatea lor de pînă acum. În calitatea lor de comentatori publicaţi de un ziar sau invitaţi de televiziuni nu au oferit informaţie, ci opinie. Dacă au fost confundaţi cu analişti politici echidistanţi, lipsiţi de atracţie şi interes pentru o zonă sau alta a scenei politce, vina este a celor care au făcut această confuzie sau a ziarelor şi televiziunilor care au contribuit la prezentarea lor în această manieră. Ideea că au făcut o presă partizană nu le poate fi deci reproşată. De aceea, intrarea lor în PD-L mi se pare o mutare onestă. Cei doi au îmbrăcat acum haina portocalie care le era atribuită oricum de către opozanţii ideilor pe care le exprimau, iar cei care le vor asculta de acum înainte opiniile vor şti că ele sînt emise de persoane care şi-au asumat o linie politică, un partid, nişte conducători.
Dorinţa de a face politică nu le poate fi nici ea contestată atît timp cît s-au manifestat tocmai în acest domeniu, cît preocupările lor s-au dovedit poate chiar mai serioase, mai profunde decît ale multor politicieni. Cum nu poate fi contestat nici curajul de a intra în politică direct într-o confruntare uninominală, nu ascunşi pe liste de partid. Cu atît mai mult cu cît va trebui să-i convingă pe alegători tocmai cu ideile politice pe care le deţin. Nu vor cînta, nu vor juca, nu vor face uz de reputaţie de actor, fotbalist, cîntăreţ.
Trebuie să recunosc că mai degrabă mă confrunt cu un serios disconfort cînd trebuie să citesc derapajele talibane ale comentatorilor, editorialiştilor, analiştilor – sau ce etichetă îşi pune fiecare – pentru care lumea se împarte în funcţie de Traian Băsescu. Pentru care nu există cale de mijloc. Pentru care să nu fii de acord cu preşedintele, să critici spusele sau acţiunile lui înseamnă să fii din tabăra răului, a celor 322, a duşmanilor neamului şi democraţiei. Pentru care, din respingerea celeilalte tabere politice, Traian Băsescu devine întruchiparea binelui absolut şi tot ceea ce face el este asumat ca fiind pozitiv.
De astfel de intelectuali mă tem. De astfel de "lideri de opinie". De astfel de polarizări. Cred că preşedintele României, că se numeşte Băsescu sau altfel, are nevoie mai degrabă de critici decît de lăudători. Şi m-ar fi bucurat să aflu că preşedintele României se întîlneşte periodic cu un Gabriel Liiceanu, un Horia Roman Patapievici, un Traian Ungureanu şi în paralel să văd în luările lor publice de poziţie o critică de substanţă. M-ar fi bucurat să văd măcar la unul dintre derapajele şefului statului o luare de poziţie publică din partea acestor domni. La fel cum m-ar bucura să-l văd şi pe Ion Cristoiu sau pe Valentin Stan lăudînd un demers al preşedintelui.
Aşa cum, dacă pînă în prezent, în calitatea sa de consilier al preşedintelui nu l-am auzit pe dl Avramescu lăudînd o iniţiativă a PNL sau a PSD, echidistanţă la care l-ar fi obligat poziţia în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, poate că de acum înainte noua sa calitate de politician PD-L îi va da libertatea de a-l critica pe Traian Băsescu. Doar dl Avramescu promite să nu fie un soldat disciplinat în partid, pentru că nu-l lasă Constituţia. Deşi Constituţia îl lasă să fie şi angajat la "neutra" Preşedinţie şi candidat PD-L. Theodor Stolojan a plecat de la Cotroceni cînd a preluat PLD, alţi consilieri prezidenţiali au rămas şi membri de partid. Numai că în cazul domnului Avramescu poate că principiile pe care le invocă în lansarea sa politică l-ar fi obligat să aleagă. Pornirea aceasta duplicitară nu mi-l face mai agreabil decît politicienii pe care obişnuieşte să-i critice.
Citește pe Antena3.ro
