Scandal!

Există numeroşi indivizi care nu s-au remarcat prin nimic toată viaţa, dar şi destui alţii care aveau sau socoteau că au motive de a fi remarcaţi şi totuşi au sfârşit în anonimat. Pentru aceştia din urmă, viaţa a fost o nesfârşită stare de frustrare. Cei luaţi mereu în seamă sau care pun mare preţ pe cele mai mărunte luări în seamă nu pot înţelege ce-i în sufletul îndelung uitaţilor şi neluaţilor în seamă.

Chestiunea se complică la persoanele care au cunoscut notorietatea şi, brusc, o pierd fără speranţa unei reveniri în centrul atenţiei. Majoritatea actorilor vârstnici uitaţi de lume cad ori în acreală, ori într-o plicticoasă pălăvrăgeală plină de aduceri aminte. De curând, doi actori cu un nume foarte vehiculat decenii de-a rândul, deşi n-au dăruit teatrului nici un rol cu adevărat memorabil, s-au dat în stambă cu nişte fotografii intime şi porno, în totul nepotrivite cu vârstele şi cu înfăţişarea lor consumată. Unii îmbătrânesc frumos, alţii jalnic. În toate cazurile însă trupul şi sexul nu mai sunt motive de prim-plan. Un octogenar, care face caz de virilitatea lui târzie, e luat iarăşi în seamă o vreme, dar nu cu admiraţie.

Cei doi actori au forţat interesul public printr-un cabotinaj. Colegii de generaţie îi consideră critic, unii vehement, alţii cu argumente psihiatrice, deşi ţicneala celor doi se explică simplu. De foarte mult timp nu-i mai solicită nimeni nici în film, nici pentru scenă. Presa nu-i deranjează cu anii, confraţii nu au foarte multe motive să-i caute. Culeg ce au semănat. Au fost luaţi exagerat în seamă de un public cu memorie rară şi scurtă, nu de publicul cultivat care întreţine amintirea marii calităţi.

Ce are de oferit, ca să fie iarăşi luat în seamă, un cuplu de actori cu o nejustificată preţuire de sine, la o vârstă când, dacă nu excelează mintea, trupul şi sexul n-au ce să dovedească? Răspunsul e: un scandal. O exhibiţie, care naşte mirări şi întrebări de toate naturile. O prosteală sexualistă de natură să motiveze publicaţiile-gunoi şi să le dea subiect pensionarilor din parcuri. Faptul că cei doi se ţin destul de bine pentru anii lor în loc să le justifice scrânteala, îi deserveşte. Cine se ţine bine la optzeci de ani, e apreciat doar în războiul cu timpul, nu pentru nişte vanităţi de Don Juan.

Seniorii care speră să ajungă în faţă printr-un mare scandal ar trebui să ştie că nu-i destul unul. O viaţă de scandaluri care să ducă la o largă notorietate cere o regie la fel de elaborată ca aceea a teatrului de succes. În fond, ce-i scandalul dacă nu tot un spectacol? La optzeci de ani însă oricât de multe nădejdi ţi-ai pune într-o stagiune de scandaluri, fie ele şi cu declic erotic, n-ai cum să eviţi un adevăr: după anul optzeci, nu urmează şaptezeci şi nouă. Urmează poate optzeci şi unu.