Dar este adevărat și mai larg, perioada din an invitând la o examinare a intersecției dintre economie, politica națională și geopolitica globală.
Ai fi iertat dacă, drept punct de plecare, te-ai aștepta ca aceste trei zone să fie aliniate. La urma urmei, ele sunt profund interconectate, ceea ce sugerează o dinamică de autoîntărire. Dar 2024 a adus o dispersie neobișnuită în această relație care de fapt s-a lărgit, mai degrabă decât s-a restrâns, pe parcursul anului.
Să începem cu geopolitica. În 2024, Rusia și-a asigurat un avantaj mai mare în războiul din Ucraina decât anticipau prognozele consensuale de acum un an. În mod similar, suferința umană și distrugerea fizică rezultate din războiul Israel-Hamas din Gaza au depășit așteptările deja sumbre ale celor mai mulți observatori și s-au răspândit în alte țări, cum ar fi Liban. Aparenta impunitate a celor puternici, împreună cu absența unor mijloace eficiente de prevenire a crizelor umanitare grave, a adâncit pentru mulți sentimentul că ordinea globală este fundamental dezechilibrată și lipsește orice bară de protecție aplicabilă.
În ceea ce privește politica internă, răsturnările au fost la ordinea zilei în multe țări. Guvernele s-au prăbușit atât în Franța, cât și în Germania - cele mai mari economii ale Europei - lăsând Uniunea Europeană fără conducere politică. Și după victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale, Statele Unite se pregătesc pentru o tranziție politică ce ar putea aduce o creștere semnificativă a influenței politice a unei noi „contra-elite”.
Între timp, o „axă a confortului” - care cuprinde China, Iran, Coreea de Nord și Rusia - încearcă să provoace ordinea internațională dominată de Occident. Alte evoluții recente - de la declarația abruptă a legii marțiale a președintelui sud-coreean, care a fost încălcată rapid, până la prăbușirea regimului lui Bashar al-Assad din Siria - au întărit impresia că trăim într-un moment geopolitic excepțional.
Ultimul an a adus și unele evoluții macroeconomice îngrijorătoare. Starea de rău în Europa s-a adâncit, pe măsură ce țările se confruntă cu o creștere scăzută și cu deficite bugetare mari. Și China nu a reușit să răspundă în mod credibil la pericolul clar și prezent al „japonizării”, cu o demografie nefavorabilă, o supraîncărcare a datoriilor și o scădere prelungită a pieței imobiliare, subminând creșterea, eficiența economică și încrederea consumatorilor.
Și totuși, piețele bursiere au rămas relativ stabile și au oferit randamente ridicate, inclusiv aproape 60 de închideri-record pentru indicele S&P. Performanța excepțională a economiei SUA este un motiv major. Departe de a slăbi, așa cum se așteptau majoritatea economiștilor, SUA au performat și mai departe. Având în vedere cantitatea de capital străin pe care SUA o atrag și amploarea investițiilor sale în viitorii factori ai productivității, competitivității și creșterii, este probabil să continue să depășească alte economii majore în 2025.
O consecință a acestui succes este că Rezerva Federală a SUA nu a efectuat reducerile liniștitoare ale ratei dobânzii cu 1,75-2 puncte procentuale la care se așteptau piețele în urmă cu un an. Această tendință, de asemenea, va continua: la reuniunea de politică din decembrie, Fed a semnalat mai puține reduceri în 2025 și o rată terminală mai mare (pe termen lung).
Dar răsturnările politice și geopolitice - și perspectivele limitate pentru îmbunătățiri semnificative - reprezintă un risc pentru rezistența excepționalismului economic american. Chiar dacă SUA continuă să-și depășească performanța similară, așa cum era de așteptat, gama de rezultate posibile, atât în ceea ce privește creșterea, cât și inflația, s-a lărgit. De fapt, rezultatele economice și politice globale în ansamblu sunt acum supuse unui set mai mare de posibilități, atât pentru că riscurile negative au crescut, cât și pentru că inovațiile pozitive - cum ar fi inteligența artificială, științele vieții, securitatea alimentară, îngrijirea sănătății și apărarea - ar putea transforma sectoare și accelera creșterea productivității.
În absența unei resetări majore a politicii, scenariul meu de referință pentru SUA include o rată imediată de creștere oarecum mai scăzută, chiar dacă economia își depășește performanța similară, și o inflație persistentă. Acest lucru va prezenta Fed o alegere: să accepte inflația peste țintă sau să încerce să o reducă și să riscă să răstoarne economia în recesiune.
La nivel global, fragmentarea economică va continua, împingând unele țări să-și diversifice pe mai departe rezervele față de dolarul american și să exploreze alternative la sistemele de plată occidentale. Randamentele obligațiunilor guvernamentale americane pe zece ani - un punct de referință global - vor fi în creștere, tranzacționându-se mai ales în intervalul 4,75-5%. În ceea ce privește piețele financiare, ar putea fi mai dificil să-și mențină statutul de „casa bună” într-un cartier geoeconomic provocator.
Așa apar lucrurile acum. Dar dincolo de recunoașterea dispersiei mai mari a posibilelor rezultate economice în 2025, va fi esențial să se testeze în mod regulat oricare linie de referință pe ce poate apărea față de evoluțiile curente.
Autorul:
Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016) și coautor (împreună cu Gordon Brown, Michael Spence și Reid Lidow) a Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World (Simon & Schuster, 2023).
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
Drepturi de autor: Project Syndicate