Seminar ALDE – Criza Financiară Internaţională

Săptămâna trecută am prezentat un referat de bază (background paper) la seminarul organizat de grupul ALDE, în Parlamentul European, privind criza financiară internaţională. Redau câ­te­va din afirmaţiile pe care le-am fă­cut la acest seminar.

Săptămâna trecută am prezentat un referat de bază (background paper) la seminarul organizat de grupul ALDE, în Parlamentul European, privind criza financiară internaţională. Redau câ­te­va din afirmaţiile pe care le-am fă­cut la acest seminar. Sau efectele indezirabile ale funcţionării “sectorului bancar secundar” în SUA şi în Euro­pa (shadow banking sector), care scapă de sub reglementările băncilor centrale. Este nevoie de o colaborare bună între autorităţile naţionale de su­pra­ve­ghere bancară, de monitorizarea atentă a opera­ţi­u­ni­lor grupurilor bancare mari, care au fost cele mai active în confecţionarea şi distri­bu­i­rea de produse financiare noi (aşa-numitele CDOs – collatera­lized debt obligations – şi nu numai. Sugestiile făcute de ministrul italian al Eco­nomiei, Tomasso Schioppa, merită mai multă atenţie din partea ECOFIN-ului. Oricum, trebuie ca băn­cile să fie obligate să-şi consolideze bilanţurile, să nu mai recurgă la vehicule speciale (SPVs, sau diverse “conduits”), care ocultează expunerea proprie şi implicită faţă de diverse instrumente financiare.

Este nevoie de ameliorarea considerabilă a pru­den­ţi­a­li­tăţii interne în bănci, de re­ex­aminarea relaţiei între acţionariat şi management. Fiindcă este de neacceptat să se renunţe, aşa cum s-a observat la unii conducători de bănci, la percepte fundamentale ale activităţii bancare (care trebuie să se caracterizeze prin prudenţă, aş zice structurală) în fa­voa­rea operaţiunilor speculative (ce includ şi proprietary trading). Şi când te gândeşti că unii dintre aceştia, la demitere, pleacă cu pachete compensatorii de zeci de milioane de euro (sau dolari). Este ceva putred în “Danemarca finanţelor lumii”. Şi pe acest fir ajungem la problemele de etică în lumea afacerilor.

Este momentul ca unii să în­ţe­leagă că pieţe libere nu este sinonim cu pieţe dereglementate. Când avem un deficit de reglementare serios, consecinţa inevitabilă este funcţionarea precară a pieţelor, cu costuri mari pentru majoritatea participanţilor la jocul economic; reglementările trebuie să promoveze transparenţă, evitarea conflictelor de interese, fair-play-ul. Teza că pieţele funcţionează perfect, că sunt eficiente indiferent de circumstanţe este o inepţie. Aceasta se vede bine mai ales pe pieţele financiare. De  aceea, injecţiile de lichiditate nu sunt suficiente pentru a trata criza; dacă nu vor fi atacate cauzele structurale, aceste injecţii vor fi precum morfina, şi acum vor fi puse seminţele pentru o altă criză. Drept este că tensiunile, crizele nu pot fi eliminate cu desăvârşire din mişcarea economiei de piaţă. Dar noi trebuie să căutăm să atenuăm, să prevenim cât se poate din fenomenele indezirabile.

Inovarea financiară din ultimele decenii a impulsionat intermedierea financiară, dar a micşorat transparenţa pieţelor financiare, ceea ce este un efect mai mult decât rău. Inovaţiile financiare pot să mărească eficienţa unor tranzacţii, dar opacizarea pieţelor sporeşte incertitudinea şi produce instabilitate. Alexander Lamfalussy, o eminenţă cenuşie a finanţelor mondiale, a subliniat acest compromis (trade-off) după prăbuşirea fondului de investiţii LTCM şi criza dotco­mu­rilor. Din păcate, nu s-a învăţat destul din aceste episoade triste. 

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Fără transparenţă financiară, fără posibilitatea evaluării corecte a riscului unei tranzacţii (aşa-numitul “counterparty risk”), fără încercarea autentică de a surmonta conflicte de interese flagrante (vedem situaţia în care se află agenţiile de rating) se pierde încrederea în pieţe financiare, în economie, în ultimă instanţă. Revin la ideea că o serie de produse financiare noi au ca efect nedorit opacizarea pieţelor. De aici a rezultat creşterea preţului creditului, goana nebună, în ultimele luni, după lichiditate, erodarea teribilă a încrederii în angajarea de noi operaţiuni.

Criza de acum are nu numai cauze de natură ciclică (legate de evoluţia ondulatorie a economiei şi de erori în calibrarea politicilor mo­netare şi bugetare); ea are, în principal, cauze structurale care au ori­ginea în opacizarea pieţelor financiare pe fondul globalizării tranzacţiilor, deficitul de reglementări, multitudinea de conflicte de interese, folosirea de metode cantitative neadecvate, deficitul de coordonare între autorităţi de reglementare în condiţiile globalizării pieţelor etc.