x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Slujire, dar cu dublă măsură

0
Autor: Serban Cionoff 18 Oct 2020 - 11:32
Slujire, dar cu dublă măsură


Nu sunt, recunosc, un fan al Laurei Kovesi! Mi-am exprimat și eu, în mod deschis, serioase rezerve asupra unor încercări, mai vechi sau mai noi, de a o proclama apoteoza ideii de Slujire (cu s mare!) a idealurilor justiției. Campanii publicitare de pe urma cărora Slujirii i–a fost ridicată o statuie din vorbe goale, încât a fost considerată cea mai potrivită alegere pentru funcția  de procuror șef al Parchetului European. Deși aceiași evaluatori europeni ar fi putut să ia în considerație faptul că aici, acasă, au existat serioase semne de întrebare asupra modului în care au lucrat procurorii DNA, sub bagheta Laurei Kovesi, în mod deosebit, asupra obiectivității și imparțialității cu  care au fost selectate țintele dosarelor și, ulterior,a corectitudinii cu care aceste dosare au fost instrumentate. Semne de întrebare la care s-au adăugat obiecțiile, și ele nu puține, venite de la reputați specialiști în materie, privind valoarea științifică a tezei de doctorat a Laurei Kovesi. Asta nu înseamnă,însă, că aș refuza,din start, să apreciez declarații sau demersuri ale domniei sale care să dovedească schimbări certe de atitudine și de acțiune.

  De pildă, mai nou, am citit declarațiile pe care Laura Kovesi, Procurorul șef al Parchetului European, le-a făcut în cadrul dezbateri organizată la Bruxelles, sub egida ONG-ului Europuls. Declarații din care m-a șocat, în special,următorul paragraf: „Există state membre (ale UE n.n.) în care sunt investigate sute de dosare pe an și state în care sunt investigate trei sau patru dosare”. După care, ideea este reluată și dezvoltată: „Nu înseamnă că acele state sunt cele mai corupte, ci poate că nu a existat o prioritate pentru a investiga aceste acțiuni”. Am citit și am recitit și tot nu îmi venea să cred că Zeița Anticorupției a spus așa ceva! Drept care am mers mai departe și am ajuns la următorul pasaj: „Nu avem nici țări care să fie cele mai corupte, să poți să zici că mereu este un vinovat de serviciu și corupția este cea mai mare, dar nici nu avem țări curate”.

  Unde am mai auzit expresia asta „țările cele mai corupte”? Am auzit-o în discursurile fanilor și susținătorilor Laurei Kovesi pentru care România era etichetată ca fiind „țara cea mai coruptă” din Uniunea Europeană și, pe cale de consecință, a devenit „vinovatul de serviciu” pentru tot ceea ce este venal și corupt în marea familie a Bătrânului Continent. Clișee repetate obsesiv și supralicitate, care au îngrijorat înaltele foruri ale UE, de pe urma cărora țara noastră s-a ales cu monitorizări și atenționări în cascadă. De unde și întrebarea: după declarațiile de vineri ale Laurei Kovesi, mai este sau nu mai este România „țara cea mai coruptă” din Uniunea Europeană? Sau, numai de acum înainte vom vorbi (și) despre România în termeni pe care i-a folosit vineri șefa Parchetului European?

 Acestea sunt întrebări pe care orice om de bună credință și le pune citind recentele declarații ale Laurei Kovesi, făcute nu pe persoană particulară, ci în calitate de Procuror șef al Parchetului European. Firesc, atunci, să mai adăugăm o întrebare: cui slujesc,de fapt, aceste declarații? Și-a schimbat,oare, Laura Kovesi, viziunea, reprezentarea asupra corupției în cele câteva luni de când se află în fruntea Parchetului European sau, mai degrabă, a dorit să convingă  că nu are prejudecăți și idei preconcepute? Declarații pe care, dimpotrivă, le-aș considera ca făcând dovada că domnia sa operează cu dublă măsură. Așa cum a procedat și atunci când s-a aflat la butoanele DNA. Pentru că, dacă ar fi dorit să își demonstreze că imparțialitatea și echidistanța au fost, sunt și rămân calitățile sale definitorii, Laura Kovesi trebuia să spună, cu subiect și predicat, dacă grila de evaluare pe care a prezentat-o vineri, în dezbaterea on line de la Bruxelles, este valabilă și pentru România? Evident, pentru acea Românie pe care o incriminau foarte multele dosare instrumentate de  DNA în anii în care Laura Kovesi a condus instituția. Ani în care sinistrul binom DNA-SRI și-a făcut de cap cum a vrut și cu cine a vrut.

  Aici avem și motivul omisiunii, deloc întâmplătoare, din declarațiile Laurei Kovesi! Iar, ca să vă convingeți, vă invit să vă imaginați ce ar mai rămâne din mitul Slujirii dacă s-ar accepta adevărul că, în toți acești ani când domnia sa a fost șefa DNA și personaj-cheie în acțiunile binomului, România nu a fost „țara cea mai coruptă” și, cu atât mai puțin, „vinovatul de serviciu” al Uniunii Europene…                                              

 

    

       


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de