x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Şosele unde s-a cuibărit moartea

Şosele unde s-a cuibărit moartea

de Florin Condurateanu    |    02 Oct 2020   •   07:10
Şosele unde s-a cuibărit moartea

Nişte stranii porţiuni de şosea au retezat viaţa unor români primiţi în sufletul poporului român. Era polei pe un pod şi s-a izbit de parapetul de beton maşina care îl ducea acasă, în Chişinău, pe un geniu al neamului, pe marele poet şi patriot Grigore Vieru, cel care rostit o frază tulburătoare. Se destăinuia Vieru: „Oamenii au visat să facă primii paşi pe Lună, eu am visat să fac primii paşi pe pământul Mamei Românii”! A murit în accidentul de maşină cel care a născut formidabilele versuri de zbor universal: „În limba ta ţi-e dor de mamă şi prânzul e mai prânz şi vinul e mai vin, în limba ta poţi râde singur şi doar în limba ta te poţi opri din plâns, Şi-atunci când nu poţi plânge şi nici râde, când nu poţi nici dansa şi nici cânta, cu cerul tău, cu ţara ta în braţe, tu taci atuncea tot în limba ta!”. Se înfioară inima la auzul poeziei lui Vieru: „Casa părintească nu se vinde, nu se vinde tot ce este sfânt, din fereastra casei mele ochii mamei ne privesc plângând”! O şosea cu polei ne-a răpit un asemenea geniu românesc. O maşină bezmetică într-o noapte geroasă s-a înfipt într-un pom şi s-au ridicat la Cer alţi doi români de toată fala: Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Prin cântecele lor clocotitoare au ţinut trează dragostea basarabenilor de Ţara Mamă. „Prutul, râu de sârmă ghimpată, care a tras hotar peste genunchii unor veri” sau „Eminescu să ne judece”! Nu cumva frânele maşinii fuseseră slăbite de mâinii profesioniste? Tot o maşină blestemată a fost ţinta unui glonţ nebun în seara zilei de 23 august 1944. O rudă, colonel în rezervă, se afla la volan şi nu opreşte la somaţia unui baraj militar în Bucureşti, se slobozesc gloanţe şi unul îl loveşte în piept pe marele scriitor Liviu Rebreanu, director al Teatrului Naţional, aflat pe bancheta din spate. Rebreanu moare peste câteva zile la proprietatea sa din Argeş, de o afecţiune a plămânilor. O voce arzândă, o pasiune în clocot pe scenă, păguboasă în dragoste, Laura Stoica moare în maşina ce se zdrobeşte de un pom pe o şosea dinspre Constanţa. Îşi găsise împlinirea inimii cu colegul de la chitară din orchestra ei, cu care urma să aibă un copil, dar logodnicul a răsucit greşit volanul. 

 

×