Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Neapartenenta la zona euro se dovedeste un beneficiu in circumstantele crizei actuale. Dar acest spatiu de politica (ca policy) autonoma nu este suficient pentru a surmonta decalaje economice (oricum amputat de gradul de euroizare a economiei, de cca.60%). UE a adus beneficii indiscutabile Romaniei; a fortat modernizarea institutionala, chiar daca, uneori, avem sentimentul ca forma este lipsita de fond; a adus primenire economica, investitii, dar plusurile se amesteca cu neajunsuri. Capitalul autohton este firav, au proliferat pozitii dominante pe piata, alocarea resurselor nu sustine dezvoltarea durabila. Din Romania a plecat masiv forta de munca, inclusiv cu inalta calificare. Dezechilibrele externe au fost tot mai mari ajungand la peste 12% din PIB in anii pre-criza. Aceasta nu este o problema daca sunt investitii de inalta productivitate. Dar nu a fost asa si vulnerabilitati majore au aparut. Formarea capitalului a depasit 30% din PIB, dar cu o structura deficitara. Cat de inselatoare pot fi cifrele se vede din ponderea investitiilor publice in PIB: ani de zile au fost peste 5% din PIB, fata de peste 4% in Polonia, in jur de 5% in Cehia, intre 3-5% in Ungaria. Dar cifra pentru Romania nu s-a materializat nici pe departe in autostrazi, cai ferate, complexe portuare, sisteme de irigatii si lucrari funciare etc. Modelul de crestere economica s-a dovedit fragil. Este nevoie de o reorientare in politica economica.
Trebuie sa stimulam economisirea interna. O lectie a crizei este ca investitiile autohtone este bine sa se bizuie mai mult pe resurse locale. Este falsa teza ca romanii sunt prea saraci pentru a economisi, asa cum au sustinut economisti autohtoni. Politica publica din Romania nu a incurajat economisirea interna; masurile luate, inclusiv cota unica, au stimulat mai degraba consumul. Trebuie sa fie modificata fiscalitatea, inclusiv prin practicarea de deductibilitati, pentru a impulsiona economisirea. Atragerea de investitii straine din zone non-UE are sens. Pot fi marite considerabil redeventele din exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur, argint, cupru, ape minerale, etc). Statul nu trebuie sa mai instraineze resurse naturale, ci sa atraga participatii straine la exploatarea lor. Ce s-a facut cu Petrom a fost o mare greseala. Managementul la companii de stat din domeniul energetic trebuie reformat la sange si pedepsiti toti cei care isi bat joc de resursele publice; se poate recurge la privatizare in anumite conditii. Privatizarea totala a companiilor de stat in domeniul energiei, a utilitatilor publice ar fi o eroare mare. Dar lupta contra risipei banului public trebuie sa fie fara menajamente.
Absorbtia fondurilor europene poate fi un instrument forte de modernizare daca aduce un supliment de resurse de cel putin 4% din PIB anual, daca ajuta dezvoltarea infrastructurii, modernizarea administratiei publice diminuand risipa si deturnarea banului public. Cu absorbtie de fonduri europene mult crescuta, cheltuielile publice ar ajunge la 37-38% din PIB, in conditii de deficite bugetare mici, daca colectarea taxelor si impozitelor ar ajunge la nivelul altor tari nou intrate in UE (acest nivel este de 33-34% in timp ce colectarea fiscala la noi este de 28-29% din PIB).
Politica macro nu trebuie sa repete o eroare majora din anii trecuti, cand s-a tolerat aprecierea puternica a leului. Ca aprecierea ar fi buna intrucat ar ajuta la surmontarea decalajelor economice arata neintelegerea mecanismelor launtrice ale dezvoltarii economice, a compromisurilor inevitabile in politica economica. Aprecierea leului a stimulat consumul excesiv si o alocare defectuoasa (speculativa) a resurselor.
Este bine sa avem o prezenta intarita a capitalului autohton in sectorul bancar. CEC, Eximbank pot castiga teren; CEC sa fie capitalizat mai bine in scopul amintit. Sa incercam crearea unei banci pentru dezvoltare, de tipul KfWA din Germania; fondurile europene pot ajuta la constituirea unei asemenea banci. BERD si alte institutii internationale ar trebui sa sprijine Romania in acest scop, reparand din greselile trecutului. Trebuie descurajata creditarea in valuta (de-euroizare). Astfel s-ar mari spatiul de manevra pentru o politica monetara si de curs puse in slujba dezvoltarii economice. {i facilitati fiscale pot fi practicate in domenii de varf, mai ales daca resursele bugetului public permit. Fiscalizarea agriculturii si o colectare mai buna ar aduce resurse suplimentare importante bugetului public. Nu trebuie subestimat un posibil efect de evictiune (prin colectare fiscala marita); statul poate compensa aceasta prin mai multe bunuri publice de valoare si evitarea risipei banului public. Sa cautam sa reinnodam legaturile comerciale cu tari din afara UE; avem nevoie de o ofensiva in acest domeniu.
Agricultura poate fi o veritabila mina de aur avand in vedere suprafata si calitatea pamantului cultivabil de la noi, riscurile ecologice si criza alimentara in lume. Dar statul trebuie sa aiba o politica adecvata; el trebuie sa se implice direct in formarea unei logistici/infrastructuri in domeniul colectarii si depozitarii productiei, in incurajarea industriei alimentare (inclusiv prin utilizarea de fonduri UE).
Trebuie sa oprim deteriorarea calitatii invatamantului, educatiei. Trebuie gasit filonul care pune accent pe matematica, fizica, bilogie, inginerie. Acest efort trebuie combinat cu cel de valorificare a competentelor existente in centrele universitare mari; exista resurse importante pentru devoltarea de “manunchiuri' de activitati in domenii de varf. Numai cu absolventi de MBA, avocati, filologi nu se obiine dezvoltare economica.
Trebuie sa se inteleaga importanta cimentului social, a coeziunii sociale in constructia actului de guvernare. A fi la dreapta spectrului politic nu justifica lipsa de empatie cu suferintele oamenilor, mai ales in vremuri grele. Respectul fata de cetatean, compasiunea sunt esentiale pentru a proteja contractul social intr-un stat democratic, pentru a nu expulza circuitele solidaritatii din angrenajul societatii. Nici nu poti cere sacrificii cetatenilor daca ai un limbaj dublu: una zici si alta faci (prin clientelism politic si coruptie). Aceste trasaturi ale guvernarii responsabile s-au erodat, poate, si din cauza unei filozofii politice care considera demantelarea “statului asistential' ca fiind impusa de criza. Se confunda excrescente si excese ale statului contemporan, nevoia acuta pentru a-l reforma, cu dimensiunea sa sociala, inevitabila. A te intoarce la capitalismului secolului XIX este o aberatie, in opinia mea. Un stil de guvernare responsabil si transparent ar ajuta reforma statului, lupta contra risipei si deturnarii banului public.
In cadrul institutiilor UE trebuie sa promovam idei care sa tina cont de realitate, nu de catehism; “piata unica“ nu exclude politici publice, la nivel national si la nivel UE. Asa cum unele tari recurg la stratageme (inclusiv derogari/waivers) pentru a-si proteja sectoare (de pilda piata muncii) Romania trebuie sa urmareasca (impreuna cu alte tari, fiindca aliantele conteaza) politici care ajuta la surmontarea decalajelor economice.
Criza a redus probabil potentialul de crestere economica durabila al Romaniei cu cateva procente, la 2,5- 3% (de la 5-5,5%). Cu implinirea unor deziderate precum cele expuse mai sus (inclusiv absorbtie de fonduri europene) am putea reveni la un potential de crestere de peste 4% anual; nu este o rata impresionanta, dar ea poate reduce decalaje importante inauntrul UE.
