Steaua, o destinaţie greu de acceptat

Plecarea lui Lăcătuş de la Steaua punctează doar satisfăcător în topul subiectelor de mare audienţă. Ea ar fi fost marfă de marfă pentru tabloidarzi dacă ar fi curs şi ceva sânge.

Numai că Lăcătuş, în silă, dar forţat de convenienţe, a acceptat să bată încă o dată palma cu Gigi Becali, pentru ultima dată!, şi povestea a devenit astfel oarecum anostă. Altceva ar fi fost dacă plecarea lui Lăcătuş ar fi urmat vreunui scandal la scenă deschisă sau dacă ar fi urmat întâmplător vreuneia dintre multele preziceri mincinoase ale zvonerilor.

Ale celor care susţineau, de pildă, iminenta demisie sau demitere a lui Lăcătuş ca urmare a faptului că Valeriu Argăseală ar fi mers după un meci în vestiarul echipei şi l-ar fi atacat vehement pe antrenor. Numai că trebuie să fii vehement de prost pentru a crede că Argăseală, tocmai Argăseală, ar fi avut cutezanţa să-l atace pe Lăcătuş.

Marius Lăcătuş nu a fost demis, Marius Lăcătuş nu şi-a dat demisia, Marius Lăcătuş a renunţat pur şi simplu la contract pentru liniştea sa şi, eventual, pentru liniştea echipei. Nu i-a păsat de faptul că această linişte îi va pune în dificultate pe fochiştii senzaţionalului de rigolă. Pe cei care se văd acum nevoiţi să foreze alte tarlale ale imprevizibilului domn Becali. Gigi Becali.

Numerele vesele ale circului de la Steaua sunt asigurate de patronul clubului. Umorul său multilateral dezvoltat îl ajută fără să-şi dea seama. Iar scenariul în care Don Gigione se imaginează antrenor interimar îi valorifică de minune avântata sa inconştienţă. Din păcate, Gigi Becali rămâne în veselia lui incurabilă şi atunci când este pus în situaţia de a lua decizii importante pentru viitorul echipei.

Fişa de post pe care patronul o anunţă pentru viitorul antrenor al echipei şi condiţiile pe care acesta ar trebui să le accepte fac din Steaua o destinaţie greu de acceptat. Lista posibililor succesori ai lui Marius Lăcătuş a conţinut la început, conform rutinei jurnalistice, o mulţime de nume. De obicei, mulţimea variantelor înseamnă pentru ziarist acoperirea pe care pronosportistul şi-o asigură prin 1, X, 2.

În acest caz, dat fiind specificul situaţiei de la Steaua, pomelnicul s-a subţiat prematur şi totodată alarmant. Presa susţine că au rămas în discuţie doar Cristiano Bergodi şi Basarab Panduru. Numai că argumentele puse la bătaie în aceste susţineri sunt de tot râsul. Citez.

Despre Bergodi: "E italian, vine cu ceva din occident - a spus unul dintre şefii din Ghencea. E expert în fotbal, a comentat un alt conducător din Ghencea. L-am admirat de când a venit în România. A avut rezultate la CFR, la Rapid, la Poli Iaşi", a zis însuşi Becali. Dar ce are Occidentul în comun cu specificul de la Steaua? Ce valoare poate avea un expert în fotbal în faţa mult mai expertului Gigi Becali?

Nu cumva i-a admirat acesta rezultatele de la CFR şi de la Rapid doar pentru că şi de la aceste echipe Bergodi a fost demis? Steaua a reprezentat dintotdeauna o chemare aproape irezistibilă. Gigi Becali acţionează dimpotrivă. Nu ştiu cine va accepta această teribilă forfecare. Aş vrea să cred în cineva mai puternic decât Becali. Dar poate fi vorba şi despre vreun "vai de mama lui". Şi asta ar fi de rău.