Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indiscutabil, PD-L nu avea alt candidat mai bun decît Theodor Stolojan. Dintre cei trei politicieni anunţaţi deja ca rîvnind la această funcţie, Theodor Stolojan se apropie cel mai mult de aşteptările electoratului în ce priveşte funcţia de premier.
Întruniţi într-o manifestare electorală la Sala Palatului, PD-L-iştii
l-au desemnat în unanimitate pe Theodor Stolojan drept candidat la
funcţia de premier după alegerile din 30 noiembrie 2008. Spre surprinderea multora, această nominalizare din partea partidului prezidenţial n-a stîrnit entuziasmul tuturor condeierilor care, de regulă, cad pe spate la orice decizie a PD-L. Sub pretextul, cusut cu aţă albă, că sînt sceptici în ce priveşte candidaturile lui Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană, mulţi dintre aceştia se întrec în a contesta candidatura lui Theodor Stolojan.
Expresie a paradoxurilor care definesc politica de la noi, s-a ajuns ca un adversar al PD-L, precum Corneliu Vadim Tudor să salute nominalizarea lui Theodor Stolojan, în timp ce amici ai PD-L s-o critice destul de dur. Principalele obiecţii aduse acestei nominalizări:
1.) PD-L putea să găsească un alt candidat.
2.) PD-L se lipseşte astfel din start de posibilitatea unei alianţe cu PNL după alegerile din toamnă. (Dacă ele vor avea loc la termen, desigur!)
Amîndouă obiecţiile nu ţin cont de o realitate a scrutinului din 2008. În absenţa candidaţilor la Preşedinţia ţării, locomotivele partidului în campanie vor fi candidaţii la postul de premier.
Din acest punct de vedere, un rol covîrşitor îl va avea coincidenţa dintre candidatul la postul de premier şi imaginea electoratului în ce priveşte persoana corespunzătoare acestui post.
Indiscutabil, PD-L nu avea alt candidat mai bun decît Theodor Stolojan. Dintre cei trei politicieni anunţaţi deja ca rîvnind la această funcţie, Theodor Stolojan se apropie cel mai mult de aşteptările electoratului în ce priveşte funcţia de premier. Excepţie făcînd momentul cu anunţarea candidaturii în costum de plajă, Theodor Stolojan s-a străduit şi a reuşit să-şi făurească imaginea de politician serios, niţel scorţos chiar, înclinat spre un pragmatism tipic mai degrabă unui tehnocrat decît unui politician. În plus, de-a lungul celor 16 ani care ne despart de finele mandatului său ca premier, Theodor Stolojan a fost înfăţişat opiniei publice drept un premier mult aşteptat, niciodată venit. Un soi de Mesia al administraţiei dîmboviţene, văzut de masele deznădăjduite drept un Salvator. Din acest punct de vedere, contrar adversarilor săi politici, noi credem că această permanentă invocare a chemării lui Theodor Stolojan pentru a dovedi, în fine, ce înseamnă un premier ideal va fi, în campanie, nu o slăbiciune, ci un punct forte al PD-L. Să adăugăm la aceste avantaje şi un altul extrem de important.
Deşi politician cu state vechi în tranziţia românească, inclusiv cu un destin trecător prin mai multe partide,
Theodor Stolojan trece în ochii electoratului drept un om nou, proaspăt, încă neuzat de exerciţiul şefiei.
Aşa cum s-a întrezărit şi din discursul lui Emil Boc, un alt argument ce va fi folosit în campanie de către PD-L se referă la relaţia dintre Theodor Stolojan şi Traian Băsescu. Proaspătul pretendent va fi înfăţişat drept o personalitate care nu va crea probleme în clipa cînd preşedintele va trebui să desemneze premierul. Pentru alegătorii îngrijoraţi de perspectiva unei noi crize între Cotroceni şi clasa politică, acest argument ar putea fi destul de important.
Theodor Stolojan ne-a dovedit de-a lungul anilor de tranziţie că e capabil de gesturi spectaculoase în materie de renunţare la posturi. Ieşirea sa din joc în 2004, cînd deţinea atuuri serioase pentru a deveni preşedinte, ne-o dovedeşte.
Nu-i exclus ca, din motive care ţin de anumite pete albe din trecutul său, Theodor Stolojan să renunţe rapid, după alegerile din toamnă, la postul de premier. Motivul stării de sănătate îi stă oricînd la îndemînă.
Numai că rolul domniei sale e de a aduce voturi, cît mai multe voturi PD-L în ipostaza de posibil premier.
Şi din acest punct de vedere, candidatura sa e o lovitură excelentă a PD-L.
