Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Însoţindu-l pe dl Nouriel Roubini - economistul, probabil singurul, care a prevăzut criza economică ce a căpătat o dimensiune mondială - cu prilejul recentei sale vizite în România, guvernatorul Băncii Naţionale, dl Mugur Isărescu, a găsit cu cale să sublinieze, într-o intervenţie publică făcută alături de celebrul economist, că nu se poate pune problema unei monetizări a deficitului bugetar, căci oricum aceasta ar trece prin bănci.
Mai pe înţelesul tuturor, s-ar spune că dl Isărescu n-ar fi gata să emită niscai lei pentru a facilita acoperirea deficitului bugetar şi că, deci, n-ar exista soluţia inflaţiei pentru ieşirea din constrângerile actuale.
Măi să fie! Parcă n-ar mai fi făcut asta niciodată dl Isărescu! Şi parcă n-ar fi acelaşi lucru dacă monetizarea deficitului bugetar s-ar face direct sau prin bănci! Şi parcă în 2009 nu tocmai asta a făcut dl Isărescu împrumutând băncile, pentru ca acestea să împrumute statul! Şi parcă nu dl Isărescu s-a referit la pericolul inflaţiei în cazul în care nu s-ar face reducerile de pensii şi salarii, se pare chiar de dânsul propuse! Şi parcă nu tocmai domnia sa l-a pus pe consilierul său personal să declare că inflaţia ar fi cea mai rea opţiune. Bună sau rea, de unde ar veni însă inflaţia? Cumva din ceruri?! Are dl Isărescu pregătită demisia dacă va fi forţat să monetizeze deficitul bugetar, chiar şi numai mascat sau camuflat?!
Încercarea dlui Isărescu de a respinge ceea ce probabil până acum nu l-a forţat şi nici nu l-a rugat nimeni să facă pe scară largă, precum şi evocarea tot mai insistentă de domnia sa a pericolului inflaţiei sunt legate de simţământul că lucrurile în ceea ce a mai rămas din economia românească s-au împuţit atât de tare, încât pot degenera de o manieră în care totul să cadă asupra domniei sale, cu toate că până acum a reuşit să se strecoare printre "meandrele concretului", pentru a prelua o expresie a fostului preşedinte Iliescu, ieşind întotdeauna bine la ceea ce era în parohia sa. Acum s-a atins paroxismul. Economia cade, se află în al doilea an de cădere, iar moneda acestei economii prosperă! O anomalie mai mare nu poate exista!
Nu poate fi brează moneda unei economii în dezastru. Nu e vorba despre vreun reper de stabilitate! Este doar o anomalie, care, ca orice anomalie, nu poate ţine! Economia sau mai bine zis ce a mai rămas din economie fierbe sub presiunea restructurărilor inevitabile şi ţinerea în frâu în mod absolut artificial a cursului şi inflaţiei împinge ajustarea spre cea mai nefericită alegere: ori scăderi de venituri, ori scăderi ale economiei.
Totul a intrat într-un cerc vicios dezastruos. Şi riscă să ajungă pe capul dlui Isărescu. Din păcate, acesta n-a reacţionat încă din momentul în care pericolul a apărut pentru domnia sa. N-a încercat să oprească delirul din anii 2004-2008 şi nici măcar să avertizeze asupra a ceea ce acesta va produce. S-a mulţumit cu sferturi de măsură, bucurându-se că-şi poate păstra inflaţia şi chiar cochetând inadmisibil cu aprecierea artificială a leului. Destructurarea generată de delirul 2004-2008 a fost prea mare pentru a nu lăsa urme grele. Dl Isărescu nu se mai poate strecura!
România a ajuns în situaţia aproape incredibilă de a face politică economică de parcă ar fi în zona euro, asumându-şi toate constrângerile inerente participării la euro, adică ajustări exclusiv prin restrângeri bugetare, nerecurgând la avantajele neparticipării la euro, respectiv la supapele pe care le reprezintă cursul şi inflaţia.
Dl Isărescu nu poate să nu ştie că, dacă folosirea acestor supape este întârziată, însăşi căderea economică şi a veniturilor antrenată de această întârziere va impune devalorizarea monedei şi creşterea preţurilor, numai că, intervenind sub presiunea forţelor pieţei, acestea vor fi intempestive şi incontrolabile.
Citește pe Antena3.ro
