Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Deşi se măritase doar de trei ani cu un norvegian lălâu şi deşirat, Rozeta o făcea pe norvegianca. Măi, voi aici, în România, nu obişnuiţi fosfor? A făcut ea pe mirata, când Marian i-a spus nevesti-sii, Mariana, că i-a uitat numele după tată al lui Stalin. Da’ la ce-ţi trebuie numele lui Stalin?, l-a întrebat Mariana. Aşa, de-al dracului, c-am început să uit, a zis Marian. Fiindcă nu consumaţi fosfor, a făcut-o pe deşteapta Rozeta. Mâine îţi fac eu un sufle de păstârnac à la Oslo şi ai să vezi ce bine o să-ţi fie!
Deşi se măritase doar de trei ani cu un norvegian lălâu şi deşirat, Rozeta o făcea pe norvegianca. Măi, voi aici, în România, nu obişnuiţi fosfor? A făcut ea pe mirata, când Marian i-a spus nevesti-sii, Mariana, că i-a uitat numele după tată al lui Stalin. Da’ la ce-ţi trebuie numele lui Stalin?, l-a întrebat Mariana. Aşa, de-al dracului, c-am început să uit, a zis Marian. Fiindcă nu consumaţi fosfor, a făcut-o pe deşteapta Rozeta. Mâine îţi fac eu un sufle de păstârnac à la Oslo şi ai să vezi ce bine o să-ţi fie!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Deşi se măritase doar de trei ani cu un norvegian lălâu şi deşirat, Rozeta o făcea pe norvegianca. Măi, voi aici, în România, nu obişnuiţi fosfor? A făcut ea pe mirata, când Marian i-a spus nevesti-sii, Mariana, că i-a uitat numele după tată al lui Stalin. Da’ la ce-ţi trebuie numele lui Stalin?, l-a întrebat Mariana. Aşa, de-al dracului, c-am început să uit, a zis Marian. Fiindcă nu consumaţi fosfor, a făcut-o pe deşteapta Rozeta. Mâine îţi fac eu un sufle de păstârnac à la Oslo şi ai să vezi ce bine o să-ţi fie!
Rozeta avea soluţii naturiste pentru orice. Şi toate conform cu tabelul lui Mendeleev. La ei, în Norvegia, o ţinea ea, nimeni nu mănâncă spanac de dragul spanacului, ci pentru fier. Fierul ajută în afaceri. Cu un regim alimentar bogat în fier, românii, care-s mai isteţi ca nordicii, ar fi ajuns departe.
Tu cum stai cu memoria, Rozeto?, a întrebat-o cu un glas prea duios, ca să fie adevărat, Marian. Mersi, bine, a răspuns ea înţepată. Atunci o să-ţi mănânci singură sufleul de păstârnac, ca să-ţi aduci aminte că data trecută, când ai trecut pe la noi, ca să ne înveţi foloasele magneziului, mi-ai cerut cincizeci de euroi şi nu mi i-ai mai dat înapoi. Ăsta-i obiceiul tău prost, a zis Rozeta, care-şi permitea uneori să fie mai directă decât i-ar fi permis statutul ei de verişoară de-a doua a Marianei. Şi îşi permitea, deoarece Marian, când a cunoscut-o, i-a făcut niţel curte. Ca să ne integrăm mai repede unii cu alţii în faţa familiei, i-a zis el Marianei, când aceasta a început să observe cu ce ochi se uita bărbatu-său la fundul Rozetei.
Şi, ce, a mai zis Rozeta, ocolind ca întotdeauna subiectul care nu-i convenea, ţi-a picat rău magneziul? Mănânci două piersici şi, gata, ţi-ai făcut plinul de magneziu. Pariez că amândoi staţi prost cu calciul. Nu-i aşa, Mariano, că te neglijează? De la calciu vine. N-aveţi calciu, n-aveţi libido. Ei, pe naiba, de la calciu! Vine că n-avem timp şi noi de un somn mai lung, a zis Mariana. Toate-s pe fugă. Iar după ce cresc copiii, nici nu-ţi mai stă mintea la giugiuleli. Nu-i de la copii, a zis Rozeta, e de la arsenic. Nu mâncaţi destul usturoi. Lui Lars al meu îi dau doi căţei zilnic şi devine leu. Marian s-a uitat lung la Lars, care privea pe fereastră la găinile care ciuguleau dintr-un ambalaj de polimeri. Lars aducea mai mult cu un bou decât cu un leu. Mă miram eu de ce pute, a zis Marian. A ce pute?, a sărit la ceartă Rozeta. A mujdei, a răspuns relaxat Marian. Tocmai terminase un grătar de viţel şi grătarul îi picase perfect. Dar nu din cauza viţelului, ci a galeniului. Avea omul lui, care-i dădea viţel de lapte de la ţărani, bogat în molibden, tantal, seleniu, terenţiu şi mai ales în galeniu. Câte puţin din fiecare, dar suficient ca, după masă, Marian să-şi aprindă o ţigară, să-şi termine berea şi să se uite la Rozeta cu milă. În numai trei ani de alimentaţie ecologică, saturată de calciu, arăta ca o bucată de cretă. Nici măcar fund nu mai avea.
Deşi se măritase doar de trei ani cu un norvegian lălâu şi deşirat, Rozeta o făcea pe norvegianca. Măi, voi aici, în România, nu obişnuiţi fosfor? A făcut ea pe mirata, când Marian i-a spus nevesti-sii, Mariana, că i-a uitat numele după tată al lui Stalin. Da’ la ce-ţi trebuie numele lui Stalin?, l-a întrebat Mariana. Aşa, de-al dracului, c-am început să uit, a zis Marian. Fiindcă nu consumaţi fosfor, a făcut-o pe deşteapta Rozeta. Mâine îţi fac eu un sufle de păstârnac à la Oslo şi ai să vezi ce bine o să-ţi fie!
Rozeta avea soluţii naturiste pentru orice. Şi toate conform cu tabelul lui Mendeleev. La ei, în Norvegia, o ţinea ea, nimeni nu mănâncă spanac de dragul spanacului, ci pentru fier. Fierul ajută în afaceri. Cu un regim alimentar bogat în fier, românii, care-s mai isteţi ca nordicii, ar fi ajuns departe.
Tu cum stai cu memoria, Rozeto?, a întrebat-o cu un glas prea duios, ca să fie adevărat, Marian. Mersi, bine, a răspuns ea înţepată. Atunci o să-ţi mănânci singură sufleul de păstârnac, ca să-ţi aduci aminte că data trecută, când ai trecut pe la noi, ca să ne înveţi foloasele magneziului, mi-ai cerut cincizeci de euroi şi nu mi i-ai mai dat înapoi. Ăsta-i obiceiul tău prost, a zis Rozeta, care-şi permitea uneori să fie mai directă decât i-ar fi permis statutul ei de verişoară de-a doua a Marianei. Şi îşi permitea, deoarece Marian, când a cunoscut-o, i-a făcut niţel curte. Ca să ne integrăm mai repede unii cu alţii în faţa familiei, i-a zis el Marianei, când aceasta a început să observe cu ce ochi se uita bărbatu-său la fundul Rozetei.
Şi, ce, a mai zis Rozeta, ocolind ca întotdeauna subiectul care nu-i convenea, ţi-a picat rău magneziul? Mănânci două piersici şi, gata, ţi-ai făcut plinul de magneziu. Pariez că amândoi staţi prost cu calciul. Nu-i aşa, Mariano, că te neglijează? De la calciu vine. N-aveţi calciu, n-aveţi libido. Ei, pe naiba, de la calciu! Vine că n-avem timp şi noi de un somn mai lung, a zis Mariana. Toate-s pe fugă. Iar după ce cresc copiii, nici nu-ţi mai stă mintea la giugiuleli. Nu-i de la copii, a zis Rozeta, e de la arsenic. Nu mâncaţi destul usturoi. Lui Lars al meu îi dau doi căţei zilnic şi devine leu. Marian s-a uitat lung la Lars, care privea pe fereastră la găinile care ciuguleau dintr-un ambalaj de polimeri. Lars aducea mai mult cu un bou decât cu un leu. Mă miram eu de ce pute, a zis Marian. A ce pute?, a sărit la ceartă Rozeta. A mujdei, a răspuns relaxat Marian. Tocmai terminase un grătar de viţel şi grătarul îi picase perfect. Dar nu din cauza viţelului, ci a galeniului. Avea omul lui, care-i dădea viţel de lapte de la ţărani, bogat în molibden, tantal, seleniu, terenţiu şi mai ales în galeniu. Câte puţin din fiecare, dar suficient ca, după masă, Marian să-şi aprindă o ţigară, să-şi termine berea şi să se uite la Rozeta cu milă. În numai trei ani de alimentaţie ecologică, saturată de calciu, arăta ca o bucată de cretă. Nici măcar fund nu mai avea.
