Ţociu cânta la un sertar şi Palade bruftuia ştabii comunişti doritori de şuncă

Fara doar si poate, marii actori probabil au primit o mangaiere pe frunte de la ingeri. Aceasta dezmierdare a cerului catre alesii sortii i-a impins mai devreme sau mai tarziu pe scena. Unii au trait revelatia harului lor inca de cand erau de o schioapa, altii de abia la intrarea in facultate au simtit imboldul de a urca si straluci pe scena. Printre cei care au simtit imboldul de prichindei se numara si Romica Tociu. Bunicul sau avea o carciuma si pustanului Romica ii cazusera cu tronc lautarii. I-a urmarit si apoi i-a rasarit in minte ideea de-al imita pe acordeonistul negru ca bobul de piper. Nastrusnicia din capul lui l-a facut sa asemene acordeonul cu un sertar de noptiera.

A luat sertarul, l-a legat cu sfoara, l-a agatat de gat si a iesit in fata portii, maimutarindu-se cum ca da drumul la cantece de inima albastra. Isi misca degetele pe setar de parca era Faramita Lambru. Lumea se amuza si ii strecura in sertar cate o moneda, si unii chiar cate o bancnota. Adevaratul decont al primei evolutii de artist de revista l-a capatat pustanul Romica Tociu, pentru cantarea la sertar chiar de la tatal sau, care l-a chelfanit si i-a ras cateva scatoalce dupa ceafa pentru ca la rusinat in fata lumii primind bani pe trotuar.

Fratele lui geaman in ale hazului Cornel Palade a ajuns pe scena ceva mai tarziu, cand era un june de judetul Neamt de 25 de ani. Cornel se angajase ca bufetier la restaurantul judetenei de partid. Le punea in tigaie stabilor de partid cate o bucata de pastrama, mai baga pe gratar niscaiva mici si cauta sa taie regulat feliile de cascaval. Palade era cam rau de gura si nu suporta sa functioneze ierarhia de partid la coada la el la sunculita. Se strangea lumea la rand la bufetul judetenei de partid unde activistii dadeau navala, ca erau preturi mici si specialitati cu duiumul.

Intr-o zi se enerveaza Cornel Palade, vanzatorul de fleici si telemea fina ca unul se bagase prin fata la coada. Asa ca s-a ratoit la el luand partea politrucilor de la coada. 'Cine esti tu, ma, da nu stai la rand? Te servesc numai cand iti vine randul sau daca nu nu pupi nici sunca, nici sfaitar.' Numai ca setea de ordine a tanarului vanzator la bufet, Cornel Palade, a uitat ca cel care se varase in fata si nu statuse la coada era chiar primul secretar al judetului. Asa ca justitiarul Cornel Palade a primit un vartos sut in fund de la sefii comunisti si a ramas fara serviciu. Asa ca a incercat la teatrul din Bacau sa zica un canticel si sa ciripeasca niste bancuri. Sala s-a zguduit de ras, a fost bisat, si de aici a aparut drumul de artist al lui Cornel Palade.

Foarte devreme l-a imboldit talentul si pe Doru Octavian Dumitru. Inca de la gradinta. Vorbaret cu mimica simpatica si imaginatie debordanta, copilul de o schioapa Doru Octavian Dumitru dadea recitaluri si in fata copiilor, si in fata educatoarelor, si chiar in fata parintilor pustimii. Exista un singur necaz ca pe Doru Octavian Dumtiru il apuca pofta de glume chiar la ora la care copiii trebuiau sa plece acasa. Veneau parintii sa-si ia odraslele, si tocmai atunci pustiul Doru Octavian Dumitru isi incepea recitalurile. Turuia tot felul de povesti inventate de el, si pacaleli istorisite cu talent incat ii fermeca pe toti. Parintii intarziau sa-i asculte parascoveniile cu haz, asa ca se prelungea programul gradinitei. Innebunite, educatoarele i-au rugatpe parintii lui Doru Octavian Dumitru sa vina sa-l ia acasa cu o ora mai dereme, ca sa se poata inchide gradinita la ora stabilita