Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Războiul din Ucraina a intrat în al treilea an și se anunță a fi unul de uzură; mai ales de mare „uzură economică” pentru un spațiu mult mai amplu decât cel în care se desfășoară propriu-zis conflictul armat. Iar economia României e „la bătaie” mai mult decât majoritatea economiilor statelor membre, o dată pentru că se află în proximitatea zonei de criză și în afara celei acoperite de umbrela protectoare a monedei unice și a doua oară pentru că structura sa are puțină valoare adăugată produsă intern, are productivitate scăzută, dar are și multiple deficite ce o face și mai vulnerabilă.
Astăzi, când citim „previziunile de iarnă” ale CE putem trage concluzia că, dacă am scăpat acum șase ani de o aterizare forțată, acum ne e greu să decolăm. Sau am putea spune că în lipsa unor reforme structurale reale și a unei necesare consolidări fiscal-bugetare, creșterea economică a României riscă să creeze cadrul unei „decolări forțate” doar din considerente și având scopuri electorale, dar cu constrângeri mari ce se vor face resimțite ulterior depășirii confruntărilor politice și odată cu începerea viitorului ciclu de administrare economico-socială a țării.
Chiar dacă ritmul de creștere economică a încetinit în 2023 la 1,8%, CE vede semne încurajatoare privind redresarea în anul în curs. Unul dintre semne este creșterea puternică în formarea brută de capital fix, alimentată de investițiile masive finanțate de UE în infrastructuri publice. Această creștere a compensat într-o măsură considerabilă încetinirea consumului privat și a contracarat scăderea stocurilor, indicând o oarecare bază de relansare a economiei. De asemenea, un alt semnal de „decolare” vine din piața muncii: aceasta a demonstrat o reziliență remarcabilă susținută de două creșteri ale salariului minim ce au ajutat la atenuarea încetinirii veniturilor disponibile reale. Proiecțiile CE pentru anul 2024 indică o mărire a PIB-ului real cu 2,9%, alimentată în principal de intensificarea creșterii creditelor private și de continuarea creșterii veniturilor disponibile reale. Dar chiar dacă se preconizează o accelerare a consumului privat, investițiile rămân un factor-cheie pentru creșterea economică. În plus, scăderea inflației înregistrată anul trecut oferă încă un motiv de ușor optimism. Încetinirea semnificativă a creșterii creditelor private și scăderea prețurilor la energie și alimente au contribuit la această reducere, indicând o posibilă stabilizare a prețurilor în viitor.
Dar, dincolo de aceste repere optimiste, persistă incertitudinea legată de evoluția globală a economiei și a geopoliticii, ceea ce amplifică riscurile și instabilitatea pentru economia României.
În concluzie, economia României se află într-un moment de tranziție într-un an „perma-poli-electoral”, cu perspective de creștere moderată și riscuri asociate cu inflația încă persistentă, cu o semnificativă dependență de finanțarea externă (atât prin fonduri nerambursabile cât și prin împrumuturi destul de scumpe), dar și cu prezența în continuare a riscurilor majore geo-politice. Doar o abordare responsabilă a acestor provocări poate asigura o creștere economică durabilă și echilibrată în următorii ani.
