Unor asemenea privatizari trebuie sa li se puna capat. Pentru ca reprezinta un cost prea mare pentru populatie, care a ajuns sa plateasca pana si privatizarea! Ceea ce este un nonsens!
Conditiile in care a fost vanduta de APAPS societatea (nationala) Tutunul Romanesc evidentiaza cat se poate de graitor tragedia in care a ajuns privatizarea in Romania. Pana intr-acolo incat normal ar fi sa fie oprita, pentru ca bilantul a devenit dramatic negativ atat in plan financiar, cat si in plan profesional.Pe fond, ceea ce se contura de mult a ajuns gatuitor. Nefacuta la timp, privatizarea are acum costuri uriase, toate platite de populat ie. Intreprinderi de stat mai mari sau mai mici, demodate de trecerea timpului si distruse de furturi si devalizari s-au impovarat in plus intr-atat de datorii incat numai prin stergeri ale debitelor lor la stat si chiar la utilitatile publice mai pot gasi eventuali cumparatori. Nici aceste stergeri nu mai sunt insa suficiente. Investitorii seriosi nu-si iau pe cap poveri sau complicatii. Se mai da, doar din cand in cand, peste tot felul de vargaleti, care vin nu se stie de unde si care merg in nu se stie ce directie si care, in peregrinarile lor, sunt gata sa traga un tun pe banii si cu concursul statului roman. Mai precis, sub paravanul unor promisiuni de investitii cu Feti- Frumosi si Ilene Cosanzene, acestia se asaza la supt din ce mai e de supt din intreprinderile intretinute de populat ie.
Semnalul net al decreptitudinii
procesului l-au
dat privatizari gen Aro si
Roman care au marcat iesirea
trista din istorie pe usa din
dos, si nu cu fruntea sus, cum
ar fi fost in cazul unei lichidari
adevarate, a unor vechi glorii
ale industriei romanesti. Privatizare
fara cumparatori este
nimic altceva decat teatrul
absurdului!
In unele cazuri nu se mai
fac privatizari, ci doar aranjamente
pe seama banului public.
La adapostul unor reglementa
ri - altfel de inteles ca
elemente de atractivitate -
privind stergerea de datorii in
legatura cu privatizarea, se pot
plasa catre clienti politici la
preturi de nimic terenuri sau
hale vandute ca intreprinderi
"cu probleme", chipurile pentru
a salva social aceste intreprinderi,
in timp ce daca ar fi
vandute ca terenuri sau hale la
pretul pietei s-ar obtine bani
frumusei, carora li s-ar putea da
destinatii sociale reale. SNTR
nu este decat un exemplu la
vedere!
Mai rau, cu acoperire politica, privatizari se fac pentru a prelungi viata unor intreprinderi de stat altminteri terminate. Intreprinderi de stat care traiesc pe banul public prin neplata obligatiilor lor la buget sunt privatizate fictiv spre a se utiliza ocazia (sau pretextul) pentru a le sterge datorii si astfel noul proprietar privat, incepand de la zero, trece la rand la neplata datoriilor catre stat. Exemplul semnificativ este RAFO Onesti. Iar la SNTR s-a atins paroxismul: s-a privatizat, s-a renationalizat, s-au sters datorii, dupa care s-a reprivatizat la preturi ridicole.
Unor asemenea privatizari trebuie sa li se puna capat. Pentru ca reprezinta un cost prea mare pentru populatie, care a ajuns sa plateasca pana si privatizarea! Ceea ce este un nonsens! In aceste cazuri, trebuie trecut transparent la procedura lichidarii. Mai ales ca asanumitele compensari salariale pentru disponibilizati sunt platite tot de catre stat, adica de populatie, fie ca e vorba de lichidari, fie de privatizari!