Un pas

Tratarea populistă şi superficială a subiectului legat de creşterea salariilor cu 10% în sectorul bugetar e nesănătoasă. Promulgarea nu e doar importantă, e un pas spre normalitate. Sigur, ar fi fost şi mai bine dacă mărirea nu s-ar fi aplicat unitar, ci în trepte, adică angajaţii sistemului public cu salarii foarte mici să fi beneficiat de o creştere mai însemnată, în timp ce acei funcţionari cu salarii consistente să beneficieze de o ajustare mai palidă, totul încadrându-se în exact acelaşi impact bugetar global. Dar acest aspect poate fi reglat şi de aici înainte. Să nu mai fim cârcotaşi şi să înţelegem că e crucial să avem bugetari bine remuneraţi. Lipsa de eficienţă şi performanţă, cât şi eterna problemă a corupţiei trebuie tratate şi profilactic, adică prevenite inclusiv prin salarii care să asigure o viaţă decentă. Trebuie să învăţăm (şi să avem curajul) să ne desprindem de abordarea pur reactivă în tratarea corupţiei şi ineficienţei, descurajându-le apariţia. Vrem un stat performant? Atunci trebuie să plătim oamenii bine! Mai simplu de atât nu o pot formula. Altfel, cei mai buni vor sta deoparte. Pentru angajaţi, sectorul public trebuie să devină la fel de atractiv ca sectorul privat. Ştiu, costă enorm. Dar costurile sunt ceva relativ, iar în acest caz le-aş privi mai degrabă ca pe o investiţie al cărei randament viitor e uriaş. Creşterile trebuie să continue, diferenţiat, şi pe viitor, dar mărimea aparatului trebuie redusă, workflow-ul trebuie informatizat la maximum, iar mult vehiculatele criterii şi prime de performanţă trebuie introduse grabnic, dublate de o tragere la răspundere mult mai directă şi o eliminare din sistem a celor care nu-şi fac treaba bine.