Cum a ajuns să fie un personaj de prima pagină în ultimele zile, recunosc, l-am ajutat. Interviul pe care i l-am luat în Italia, împreună cu o ziaristă din generaţia entuziastă, dar profundă, care dă stabilitate Antenei 3, mi-a dezvăluit, cu subiect şi predicat, mecanismul corupţiei din instituţiile Fiscului românesc. Nu sunt în poziţia să-i dau dreptate lui Celestini, nici nu mi-am arogat rolul de judecător sau acuzator. Au fost însă suficiente elemente în povestea pe care italianul mi-a spus-o pe îndelete care s-au confirmat până acum. Seria de arestări de la vârful ANAF şi din Vămi este şi consecinţa denunţurilor pe care le-a făcut Celestini, adus la disperare de presiunea exercitată asupra afacerii lui, nu pentru a intra în legalitate, ci pentru a da şpagă.
Este foarte simplu să pui la îndoială spusele lui Celestini, fără să ştii nimic despre dedesubturile afacerii. Fiscul, prin purtătorii de cuvânt pe care nu i-a văzut nimeni până acum, vrea să elimine acuzele italianului, prezentând dosarul întocmit tot de Fisc şi Vamă împotriva celui de la care au vrut să stoarcă sute de mii de euro prin şantaj! În acest film nu ştii cine sunt hoţii şi cine sunt vardiştii. Sunt şanse să nu ne lămurim rapid asupra distribuirii rolurilor. Dar nu am nici o îndoială că lui Celestini i s-au cerut bani mulţi ca să poată să-şi continue afacerea de aici. De dat, a dat şpagă aşa cum dau sute de mii de firme în România inspecţiilor fără număr. La fel de adevărată este şi statistica hemoragiei firmelor străine din ţara noastră care pleacă nu din cauză că nu-l simpatizează pe Boc sau că sunt manevrate de Opoziţie şi de moguli. Străinii s-au săturat de şpăgi, de obrăznicia şi curajul funcţionarilor de partid care sunt trimişi practic la jecmănit patroni. Celestini a avut tăria să rupă tăcerea, să colaboreze, nu fără emoţii, cu DNA. Care au fost motivaţiile lui, puţin importă! Sunt o serie de neghiobi care întreabă de ce abia acum s-a autodenunţat italianul? Dar voi, care întrebaţi, când v-aţi autodenunţat că aţi dat şpagă, mică sau mare?
Numele Celestini dăinuie în industria tutunului din Italia de peste două sute de ani. Într-una dintre fabricile familiei se află un muzeu al tutunului în Citta de Castello. În micile localităţi din Umbria, unde cultivarea tutunului este o branşă care asigură mii de locuri de muncă, familia lui este binecunoscută şi respectată. Tatăl lui Antonello are aproape 80 de ani, este în "vână", şi urmăreşte fiul cum duce mai departe tradiţia familiei. România a fost pentru ei o oportunitate să-şi dezvolte afacerea. Acum se uită spre Bucureşti ca spre o gaură neagră unde au îngropat mulţi bani.
Partenerul lui Antonello Celestini a fost în România un nume greu – Ioan Nicolae. În timp ce italianul şi-a băgat pielea în saramură şi era cât pe ce să-şi rupă gâtul, Nicolae a urcat până în revista Forbes. Desigur, am putea să spunem că este o răzbunare, peste milenii, a dacilor care, iată, acum i-au pus pe goană pe romani. Putem să o luăm şi aşa, dar cui îi ajută că italienii se retrag şi cu banii?
Revenind la oile noastre, vom vedea dacă această poveste avansează şi spre capitolele finale. Din "folclor", adică din vorbe, ştim că regina pe care o tot pomenim, lucrează în sistem republican şi voia şpagă nu doar pentru casa ei din zona Domenii, ci se oferea cu ploconul la Preşedinte. Trăiască Republica!
Să trăiască şi clanul de la Sibiu despre care se aud tot mai multe poveşti de succes! Să nu credeţi în ele, domnule Comăniţă, nu-s adevărate! Nici familia Kovesi nu crede în ele şi nici fraţii din DNA. Că d-aia-s fraţi!
Citește pe Antena3.ro