Vacante-vacante

Asta ar fi culmea tupeului: sa stai in locuri de vis si sa mai ai si vise! Asa ca te apuci sa-ti planifici o vacanta cinstita, frumoasa, intr-un loc plin de vestigii istorice si incarcat de cultura. Pana cand imi termin eu de facut planurile de vacanta, vara e deja aproape trecuta! Vacanta e o amagire perfecta pentru mine, iar pentru altii a devenit deja o pasiune fara de care nu pot trai. O data pe an, de doua ori, de trei, acestia pleaca-n vacanta ca si cand ar pleca la serviciu. Cu diferenta ca la "slujba" nu s-ar mai duce niciodata, in timp ce din vacanta nu s-ar mai intoarce niciodata. Ca sa nu mai vorbim de altii, care, de cate ori ii suni, de fiecare data, tu, cu creierii incinsi si cu nervii la pamant, ei, relaxati, calmi, iti raspund de pe nu stiu care insula exotica. Te sinucizi de fiecare data-n gand si iti propui o razbunare totala. Incepi sa-ti cumperi atlase, ghiduri turistice, incepi sa cauti taramuri exotice, tari abia infiintate, locuri nestiute de nimeni, toate pentru o razbunare care cine stie pe unde dracu’ te va duce, indiferent de ce fel de mancare ai putea ajunge pentru triburile africane, de exemplu.

Noroc, mare noroc, e abia primavara, realizezi tu dupa ce te uiti pe calendar intre doua sedinte, si pana la vara mai e cale lunga. Si-n definitiv de ce sa te razbuni pe unii care nu fac altceva decat sa-si risipeasca viata prin diferite locuri de cinci stele, pe insule care mai de care mai exotice, cu patru anotimpuri de vara, fara griji, fara durere si, pana la urma, fara vise. Asta ar fi culmea tupeului: sa stai in locuri de vis si sa mai ai si vise! Asa ca te apuci sa-ti planifici o vacanta cinstita, frumoasa, intr-un loc plin de vestigii istorice si incarcat de cultura. "Istoria" e in aer liber prin multe locuri din Europa, te asteapta s-o vezi. Eventual s-o si imortalizezi. Asa ca trebuie sa iei cu tine camera digitala de luat vederi la care nu stie sa umble nimeni, dar, orsicat, e ultimul model, ultima generatie. Oricum, in nici un caz nu stii sa umbli cu ea tu, cel care in afara de prajitorul de paine, nu stii sa manuiesti nimic. Nici macar aragazul care se aprinde singur si, atunci, e prea mult daca vrei sa-l aprinzi si tu. Si drept consecinta, iti fierbi ouale in apa calda, calduta, calaie de la robinet. E clar, o sa fie mai mult un concediu decat o vacanta, avem nevoie de liniste, cultura, istorie si arta. Asta si pentru ca-n vacanta de iarna n-am apucat sa plecam nicaieri. De fapt nu nicaieri am vrut sa ajung, ci intr-o statiune de schi din Europa, cea mai mare, cea mai tare, cu cea mai multa zapada, cu cele mai multe partii. Cele mai intinse, cele mai bune, cele mai cele... Si mi-aduc aminte ca acum, intrasem pe Internet, navigasem prin toate acele locuri, ajunsesem inclusiv prin baile hotelului unde urma sa stau. Invatasem menu-ul restaurantului pe dinafara laolalta cu toate mijloacele de transport prin cablu: telecabine, teleschi, gondole. Ce sa mai spun, ca sa n-o mai lungesc, invatasem toata statiunea pe dinafara, puteam s-o fac usor pe ghidul pentru oricine ar fi ajuns acolo. N-a fost sa fie! Niste evenimente de ultima ora mi-au schimbat programul, traseul, cariera, si-n cele din urma viata. Ia uite, frate, ca la Sinaia sau la Poiana Brasov nu puteam sa merg eu la schi? O sa radeti, dar n-am prea ajuns nici pe-acolo. Si-n fond, imi facusem niste planuri prea misto ca sa mi le stric in vacanta! Cat despre vacanta de vara, o sa mai scriem maine. Ca azi nu mai avem spatiu!