Intalnirea asta cu ceea ce ai trait si, mai ales, cu ce n-ai trait, intalnirea cu toate infrangerile pe care, de teama sau altceva, n-ai fost in stare sa le recunosti niciodata pana acum, iti face rau, foarte rau, dar te si elibereaza in acelasi timp.
|
|
Sa stai. Sa nu faci nimic altceva decat sa te cufunzi in liniste. Timpul sa se furiseze pe langa tine, fie ca e noapte, fie ca e zi, iar tu sa nu simti nimic altceva decat abandonul din tine. Ca un soldat care se intoarce de pe campul de lupta dupa atata amar de linia intai si dintr-o data nu mai vrea sa auda si sa vada nimic. Un soldat care vrea sa-si aduca aminte cu ochii inchisi tot ce n-a auzit si tot ce n-a vazut. Sa lipeasca in minte cu ajutorul gandurilor filmul care s-a rupt de atata expunere, de atata proiectie. Sunt role intregi pe care ai vrea sa le pui cap la cap, role din viata ta care a fost mai mult proiectata decat traita. Stai sa-ti lingi ranile, sa-ti randuiesti bataliile mai vechi sau mai noi, stai nemiscat si-ti imaginezi deasupra ta cerul. Te agati de el cu disperarea unui muribund cu gandul sa-ti lumineze, sa-ti limpezeasca ceea ce ai trait in ultimii ani. Asta a fost viata ta, asta ai vrut sa traiesti? Parca n-ai fost tu intotdeauna, te regasesti doar in preajma marilor victorii si accepti cu greu, ca pe o condamnare, acolo unde viata ta a fost si a ramas o infrangere. Sub greutatea linistii care te apasa, esti gata sa recunosti ceea ce n-ai fi recunoscut nici cu spatele pus la zid. Intalnirea asta cu ceea ce ai trait si, mai ales, cu ce n-ai trait, intalnirea cu toate infrangerile pe care, de teama sau altceva, n-ai fost in stare sa le recunosti niciodata pana acum, iti face rau, foarte rau, dar te si elibereaza in acelasi timp. Te-ai mintit ca e bine ca sa poti sa mergi mai departe, te-ai mintit cu gandul ca intr-o zi o sa tragi linie si o sa faci curat in viata ta. Si cu cat te-ai mintit mai mult, povara ta a fost si mai mare si viata n-a putut s-o rezolve niciodata. Si nici nu va putea. Probabil ca de multe ori n-ai avut timp sa te asculti, ai fost prea grabit, abia ce-ai avut timp pentru altii, aproape niciodata pentru tine. Asa ca atunci cand nu te-ai mintit n-ai avut timp, atunci cand ai avut timp te-ai napustit sa-ti traiesti viata ca si cand pana atunci ai fi inotat pe sub apa si ai fi iesit la suprafata sa iei o gura de aer. Sau altfel spus, sa-ti traiesti viata ca pe o pauza de tigara: s-o tragi repede in piept, pe nerasuflate, fum dupa fum, pana la filtru, pana la arsul degetelor. Dupa care, inapoi, la viata de toate zilele, adevarata viata, aia pe care n-ai apucat s-o traiesti decat ca pe o viata de imprumut...
|
|