Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Modul copilăresc în care au chiulit patru judecători din cei nouă membri ai CCR arată, o dată în plus, imaturitatea democrației noastre. Negăsind altă cale de a trânti legea pensiilor magistraților (nedreptate istorică, cum ar zice premierul), judecătorii CCR tergiversează în cel mai jenant mod. Prima dată cei patru au luat o pauză și n-au mai revenit în plen. Trei dintre ei au pensii speciale. A doua oară au lipsit cu totul. Președinta Curții, Simina Tănăsescu, părea chiar amuzată. Acel haz de necaz al românului. Cu observația că noi ne facem necazul, în speță politizarea curții. Filiera pe care se accede în acest înalt for a cărui decizie nu poate fi contestată face ca o putere uriașă să se concentreze în mâinile unor marionete politice. Neavând în spate, de cele mai multe ori, o carieră profesională care să culmineze la CCR, mulți se fac singuri uneltele partidelor care i-au promovat. Ca să nu mai vorbim că ei apără o Constituție învechită, care oricum funcționează ca o frână. Rezultă un mecanism aproape perfect care blochează sau măcar amână orice încercare de reformă. Nu întâmplător cei patru judecători puși la colț de presă și de stradă sunt promovați de PSD. Ultimul dintre ei nici măcar nu a fost vreodată judecător sau procuror, este un exemplu clasic de sinecurist mutat de colo-colo prin diverse „comitete și comisii”. Ce figură tristă!
În momentul de față, PSD reprezintă cel mai bine frica de viitor. Din urmașul partidului-stat, trecând prin statutul de partid dominant, PSD a coborât sub 20%. Deși polarizarea socială crește, PSD nu are soluții de revenire, instinctiv ține lucrurile, să nu se schimbe nimic sau nu în punctele esențiale. Cu mare greutate se lasă împins spre o reformă a statului gras, pe care l-a dominat timp de decenii. O reducere a administrației (din motive pecuniare, nu de viziune, Bolojan nu are așa ceva) i se pare îndreptată împotriva sa. Pentru că a înțesat primăriile și ministerele cu oamenii săi.
Odată îmburghezită, camarila de partid PSD pierde valorile de stânga, nu mai poate reprezenta pătura săracă din România care se simte părăsită și chiar bătută de putere și de aici alunecarea spre nevoia unei miraculoase salvări, spre Mesia Georgescu și AUR. Ceilalți sunt vânduți intereselor străine, totul e o conspirație, altfel nu se explică. Suveranismul, care este reculul la o integrare europeană problematică și chinuită, apare ca o soluție miraculoasă, „soarele sfânt de pe cer”. Din fericire, conjunctura este alta decât a anilor 1940, însă tendința de a transforma naționalismul într-o dezordine violentă deja există.
Lipsiți de lideri carismatici la stânga, nu-i avem nici la centru. Bolojan pare tot mai surd la semnele de scădere economică. Cu aerul lui de vătaf pe moșia nimănui, el o ține înainte cu austeritatea, crește taxele, impozitele, accizele, taie de la concediile medicale, îngheață ajutoarele pentru văduve, mame și veterani de război. Apoi face urări cu „frați români”, ca să fie ridicolul complet. Creșterea salariului minim s-a amânat, până la jumătatea anului. Economia rămâne pe avarie, singura nădejde e la fondurile europene, tot mai nesigure, mai subțiri, grosul merge pentru înarmare. Nimeni nu-l va regreta pe Ilie-Sărăcie afară de PNL, care pare în criză de lideri și părăsit de electoratul antreprenorial. Seamănă tot mai mult cu PSD. Reformele curajoase experimentale rămân USR-ului, care astfel pare mai important decât este. Nici cu președintele Dan nu ne mai mândrim. Rămâne același individ stângaci, bine intenționat dar ineficient, neconvingător, irelevant. Acțiunile lui sunt șovăielnice, încep în forță și se sting înaintea unui rezultat. Definește bine problemele din societate, dar nu găsește rezolvarea. La un an de la anularea alegerilor, raportul său mai așteaptă, ca și soluțiile privind starea justiției, pe care s-a aventurat s-o apere de umbra ei. Până și nunta și-a amânat-o…
Răsvan Popescu
Citește pe Antena3.ro
