A iubi "mic" si a iubi "mare"

De la serenade la manele si cuvinte de amor la kilogram "Te iubesc!" "Cat?" "Pan’ la Luna si-napoi" "Atat?" "Te iubesc cat iubesc razele soarelui roua diminetii. Te iubesc cel mai mult" "Ba nu, eu te iubesc mai mult. Infinit. Te iubesc de n-am aer" bla, bla… Zau asa! Verifica-i mai bine lista de telefoane si vezi unde se scurg convorbirile cu destinatar necunoscut!

Intentia mea era sa fac o scurta trecere in revista a modurilor de a iubi. A modurilor in care se iubesc un el si-o ea. Pentru ca sunt intr-adevar o groaza. Unii se iubesc la Starea Civila, unii se iubesc si la Biserica, altii se iubesc doar in intimitate, altii in concubinaj, altii prin spatele usilor inchise, altii in paturile motelurilor dubioase de o margareta, altii se iubesc pe camp, in fan, la cosit, altii-si soptesc vorbe de amor printre suieraturile brutale ale palmelor crapate de la atata dat cu sapa, care, "Jap! Jap!", isi declara dependenta de obrazul scorojit de arsita al "femeii" lui. Sunt si altii care se iubesc in paginile unor epistole parfumate discret, scrise cu-nflorituri, exact asa, in ritmurile-n care le bat inimile indragostitilor unul pentru altul, altii se iubesc cu litere de-o schioapa scrise pe nisip ori pe zapada pufoasa, altii se iubesc cu cuvinte obscene scrijelite pe faianta obosita din toaletele publice si, in fine, altii se iubesc prin SMS-uri strigate public de un prezentator de emisiune radio sau tv, care, deh, e obligat de meserie sa fie martor, partas la declaratiile unora si-ale altora. Si mai sunt aia care striga peste mese, la un pahar, da’ ce un pahar, un butori de bautura, "Te iubesc, fa, Safto, fa, manca-ti-as gurita ta!". Si totusi… unde-au disparut trubadurii, cu serenadele lor cu tot, cu Evul Mediu cu tot, cu iubirea lor curtezana cu tot, cu mandolinele si serenadele lor cu tot! Ei, dar lasa, ca daca serenada nu e, maneaua tot e, cu iubirea vietii lui, cu cea mai cea, cu "fetitele" si cu masinile. Neaparat cu masinile. Pentru ca da, astazi si masinile au parte de cele mai infocate si guturale declaratii de amor si fidelitate!

STRAINUL POET. Ce declaratii dadea din el, n-am mai vazut, n-am mai auzit, n-am mai citit! Nici macar manelistii, in exuberanta lor literara, nu s-au gandit inca la astfel de marturisiri! Pai, ia ascultati aici. Domnul era dupa tata arab si dupa mama evreu.Venise cu treaba pe la noi. Si, fireste, la varsta, pregatirea si fizicul lui si-a gasit repejor iubita. Da’ iubita pe bune. Cu flori, cutii de bomboane, venit acasa si cunoscut parintii, ce mai, tot tacamul de obiceiuri, traditii si norme in vigoare. Dar ca sa n-o mai lungesc mult, aflati ca strainul mai avea in arsenalul lui de surprize si texte. Ea: "Ma iubesti? Cat?" El: "Te iubesc MIC!"…Cum, mic?! Nu doar ca n-am mai auzit asa declaratie pana acum, dar chiar dac-as fi auzit, e evident ca as fi interpretat-o drept un afront direct. Adica m-as fi considerat de-a dreptul ranita in amorul propriu. E drept, iubita lu’ domnu’ nu s-a simtit jignita, ci de-a dreptul amuzata. Ca d-aia a zis mai departe, de-am auzit si eu si cine-o mai fi auzit. "Pai, da, te iubesc mic", a continuat amicul inspirat, "ca MARE nu pot sa te iubesc inca. Mare ii iubesc pe mama si pe tata, si pe fratii mei. Ca pe ei ii cunosc de mult. Pe tine o sa te iubesc mare poate dupa ce ne casatorim…" Naucitoare sinceritatea, nu?! Vedeti, chiar daca vocabularul nu ti-e de mare folos (va imaginati probabil ca individu’ o rupea cam greu pe romaneste) cand vine vorba de iubire, cele mai banale cuvinte pot exprima, iata, enormitati!

"TE IUBESC" LA KILOGRAM. Era o vreme cand cele doua cuvinte erau o raritate. O data pentru ca nu se cuvenea, si a doua oara pentru ca, na, lumea era usor sensibila si foarte prevazatoare, astfel ca nu orice partenera de-o noapte era tratata cu selectivul "te iubesc". Azi, in schimb, din raritate au devenit banalitate. E drept, o banalitate moderna! Una doua, te iubesc. N-apuci, vorba strainului din povestea cu iubitul mare si mic, sa te cunosti bine cu doamna, ca gata, o si iubesti. Dar si ea te iubeste pe tine! Toata lumea iubeste pe toata lumea. Toata lumea e fericita. Iubitul tine de foame, de cald, de frig, de salariu si de tot. Azi il iubeste pe tipul blond cu ochi albastri pe care l-a-ntalnit la film sambata seara, maine-l iubeste pe brunetul de la facultate, poimaine dimineata pe amicul cu posta, si tot poimaine, dar pe seara, pe stimabilul sot. Care, pe de alta parte, a iubit si el recent vreo cateva exemplare. Acum, ce sa-i faci? Nu se mai poate altfel. Fara "te iubesc" s-a dus naiba tot. Ca s-a "dedulcit" tot norodu’ la d-astea si sa nu mai auda, neam, de post!

DECAZUT DIN DREPTURI. Vine o vreme cand se instaleaza uzura. In tot si-n toate. Chiar si-n cuvinte. Mai ales in cuvinte. De la atata "te iubesc" o sa facem alergie. Mai ales cand cele doua cuvinte buclucase nu fac altceva decat sa serveasca scopuri dintre cele mai meschine. Asa ca, oameni buni, haideti sa ne jucam un joc nou. Ceva cu totul si cu totul iesit din comun. Haideti sa fim mai zgarciti cu "te iubesc-ul" asta. Hai sa nu-l mai folosim toata ziua buna ziua, pana cand il saracim de orice semnificatie. Hai sa-ncercam sa dam impresia celor carora le spunem cel mai des cuvintele astea ca ar fi singurii care se bucura de ele, ca nu-i spunem si domnului de la ghiseu, care s-a aratat de altfel foarte saritor, te iubesc, si ca, uite, astea sunt doua cuvinte numai si numai pentru o persoana speciala. Vreti? Daca da, va urez succes… precum si traditionalul "te iubesc"! Nu ca ar avea vreo legatura, dar tocmai asta e ideea. Ca, mai nou, nici nu trebuie sa aiba vreo legatura!