Blondele lui Hitchock

Sunt imbracate in costume care combina subtil moda cu fetisismul. Hipnotizeaza barbatii care, de cele mai multe ori, au handicapuri fizice sau psihice.

Janet Leigh

Sunt personajele feminine din filmele lui Alfred Hitchcock. Criticul de film Roger Ebert ("Chicago Sun-Times") scria odata ca personajele feminine din filmele lui "reflecta aceleasi calitati: sunt blonde, glaciale si rezervate". Alti critici, in schimb, au huiduit "obsesia" lui Hitchock asupra blondelor aratoase, obsesie care a inceput sa se manifeste inca din 1940, atingand apogeul cu femeile secretoase si tulburate din "Psycho" (1960) si "Marnie" (1964). Se pare ca producatorul a avut totusi un as in maneca: trei dintre politistele sale blonde au fost desemnate cele mai bune actrite in topul celor mai tari 100 de filme americane.
Iata cateva dintre femeile fatale ale marelui Hitchock!

Ingrid Bergman

Ingrid Bergman a jucat in trei din filmele lui Hitchock: "Spellbound" (1944), "Notorious" (1945) si "Under Capricorn" (1949). In prima pelicula, Ingrid reprezinta prototipul timpuriu al blondei: un psihiatru tipic freudian care se indragosteste de un Gregory Peck confuz. Unul dintre cele mai bune filme al lui Alfred ramane "Notorious", cu o Ingrid mult mai iubitoare si mai jucausa.

Grace Kelly o fi ea eleganta si rezervata, dar numai "rece" nu. Vedeta in trei din filmele lui Hitchock, Kelly este o spioana agresiva pe urmele lui Cary Grant in "To Catch a Thief" (1955) si a lui Jimmy Stewart in "Rear Window" (1954), dar si o sotie adultera si victima in "Dial M For Murder" (1954).

Alfred este responsabil, intr-un fel, de plecarea lui Kelly de pe marele ecran. Aflata la Festivalul Filmului de la Cannes, Kelly l-a cunoscut pe Printul Ranier al Monaco. Dupa casatoria celor doi, ea a devenit Printesa Grace si s-a grabit sa se "pensioneze".

Grace Kelly

Aparitia lui Kim Novac in "Vertigo" (1958) a fost mai degraba o confesiune jalnica decat o interpretare reusita. "Elevii" lui Hitchock sunt, de fapt, o reprezentare subconstienta a creatorului insusi - "un barbat in cautarea viziunii femeii perfecte", spune James Berardinelli intr-o recenzie din 1996.

Eva Marie Saint a avut un singur rol, acela din "North By Northwest", rol care n-a evidentiat-o foarte tare: o fetita inocenta care se incurca cu un "fiu risipitor" interpretat de Cary Grant (a luat premiu pentru rolurile sale alaturi de trei din blondele lui Hitchock). Legenda spune ca unul din titlurile sugerate pentru acest film ar fi fost "The Man in Lincoln’s Nose".

"Psycho" este una din cele mai cunoscute pelicule ale lui Hitchock, care o claseaza pe Janet Leigh (fosta sotie a lui Tony Curtis) in fruntea tuturor blondelor. Leigh joaca rolul lui Marion Crane, o secretara fugara care este atacata in celebra scena a dusului din Motelul Bates.

Hitchock a folosit-o pe Tippi Hedren de doua ori, in "The Birds" (1963) si in psiho-drama "Marnie". Asa cum sugereaza si numele personajului, Marnie este una din cele mai sexy blonde de pe lista lui Hitchock: o hoata comuna cu o trauma secretoasa care-l fascineaza pe tanarul Sean Connery. Se pare ca in viata reala Hedren este mult mai inimoasa, ea infiintand Rezervatia Shambala pentru ingrijirea leilor si a altor animale salbatice.