Dragoste şi sabie

O matusa de-a mea are o vorba: capul plecat sabia nu-l taie. Pai cum vine treaba?

SUPUNERE. Sa presupunem ca judecam chestiunea in raport cu barbatul. Pe care trebuie sa-l respecti neconditionat, sa-l urmezi si sa-i fii supusa. Dar cum faci asta cand el e o javra ordinara? Cum il urmezi cand drumul lui e aratura? Cum ii esti supusa unuia care te loveste fara mila? Si nu ma refer la lovitura fizica, ci la umilinta morala si la suferinta emotionala. Ca nu-s putini din astia carora le-au explicat mamele lor ca ei s-au nascut zei si ca telul lor in viata e sa invarta foarte multe femei, sa castige bani din nimic si sa-si aduca acasa o muiere tacuta care gateste, spala, creste copii si desface picioarele la comanda. Deci cum ii suporti p-astia si cum te resemnezi tu cu capul plecat, ca sa nu ti-l taie iataganu’ animalului? Dar mai ales, de ce ai tine musai sa-ti consumi inca si mai multe zile in compania salbaticului? Nu de alta, dar ma gandesc ca intr-o relatie daca pornesti de la premisa ca celalalt are o sabie pe undeva pe-acolo, gata oricand sa se manifeste, pai atunci mai bine-ti cauti de drum sau te-angajezi vacarita printr-un sat impadurit. Ai avea parte si de liniste, si de natura, si de ceva mancarica si cu siguranta de multa zdrula vesela.

TALCURI. Totusi sunt si femei care iubesc raul cu toata inima. Sunt femei care iubesc ideea de atasament si de contract. Am ascultat deunazi o poveste bizara, dar care cred ca se brodeste bine atat cu vorba matusa-mii cat si cu spiritul credintei noastre care ne sfinteste la biserica. Mama unei prietene nu se mai simte la fel de bine ca-n tinerete, cand avea un barbat bine, aducator de bani seriosi in casa, cu sofer la usa. Punea ban de ban deoparte si privea mandru cum se umfla sacul, leu cu leu. Acum el e falit, iar nevasta-sa resemnata si capul inca-i sade pe umeri, timid, sub taisul, ce-i drept, cam ruginit, al sabiei falitului.

Caci la un moment dat, cum era el vanos si banos, barbatul a decis ca-i timpul sa convinga niste fete tinere sa-l iubeasca fizic contra a ceea ce poate oferi el ca banca de creditare, fara garantii. Astfel a ridicat niscaiva vile in schimbul iubirii sincere a tinerelor fete care de cum s-au vazut cu creditul la purtator au dat papucii batranului creditor, pe nerasuflate. Intre timp, vanosul s-a vazut nevoit sa-si vanda si pingelele ca sa poata achita datoriile acumulate in numele prostiei. Asa, si?, veti spune.

Pai nu stiti ce s-a intamplat intre timp cu supusa lui nevasta. Va spun eu: nimic. A ramas supusa, l-a ajutat pe nenorocit sa plateasca datoriile, i-a spalat, i-a calcat, i-a dat sa manance si i-a sters rangul de praf. De ce? Pen­­tru ca ea vrea ca pe piatra ei de mor­mant sa scrie ca a fost doamna cutare, nevasta lu’ cutare, mare om, mare caracter.

Motiv pentru care cred asa: ca intr-adevar capul plecat sabia nu-l taie, insa motivul pentru care se intampla asta este probabil acela ca respectivul cap e deja intr-asa hal de defect ca-ti strici dracului sabia daca te-afunzi in el… (Anuska)